| = * | Silvia Goteanschii [22.Jun.09 22:41] |
| un poem metaforă lupii de casă bănuiesc eu sunt pornirile omenești ale poetei, se poate chiar porniri care sperie, din labirintul interiorului, de aici o derulare inversă a filmului și apariția excelentă pe ecran văzut/plăcut, silvia | |
| = și | Silvia Goteanschii [22.Jun.09 22:46] |
| uitasem vine câte o zi când nu se mai pot ține lupii în cușcă, chiar dacă sunt domestici, ar putea încolți ceva/ pe cineva | |
| = "cuvintele mergeau invers înspre guri" | Maria-Gabriela Dobrescu [23.Jun.09 01:06] |
| Rara, cred că niciodată nu suntem pregătiți cu adevărat pentru a ne aventura spre "ziua când lupii de casă ascunși în noi cereau dreptul la urlet" Cu drag de poezie, Maria | |
| = poet nedomesticit | vasile salisteanu [23.Jun.09 01:49] |
| Cred că meriți demult cuvântul care să te numească, poet. | |
| = cuvinte spre voi | cezara răducu [23.Jun.09 07:45] |
| silvia, mulțumesc. lupii din noi pot încolți în alții, ai dreptate. maria, tu știi că atunci cînd nu mai uimești pe cineva, e bine să pleci. spre altă zi.tu știi cum arată o lumină. vasile, mulțumesc, ești prea generos. cu drag, rara | |
| = recomand | silvia caloianu [23.Jun.09 07:49] |
| nu ma emotionez chiar din orice, dar poezia aceasta... parca ar avea ceva din mine mi-ar fi placut sa o fi scris eu, ma exprima (las un link, ma refer insa in general). "prea multe carii în lumina din jur", "nu aveam picioare / să fugim pe dinăuntru"... iar finalul... nu cred ca ma incumetam sa spun exact asa: "dreptul la urlet". | |
| = silvia | cezara răducu [23.Jun.09 08:18] |
| prima dată prin ,,urletul meu" dacă nu mă înșel. mă simt onorată. mulțumesc.am să urmez lumina spre link. cu sfială, rara | |
| + autoportret... interior | Vasile Munteanu [23.Jun.09 08:40] |
| impresionează feminitatea acestui "bestiar", care, chiar dacă nu excelează analitic, compensează din plin dpdv estetic, prin stil, dar mai ales prin această perspectivă "de dincoace de ochi", imagini redate ca într-o veritabilă cameră obscură a unui dispozitiv foto performant, capabil să surpindă microuniversul. imaginația artistului este autodevoratoare; spiritul îngrozit de solitarul personalității multiple își cere dreptul la asociere, în-soțire (sugerată de folosirea pluralului) și la exprimare; totodată, avem de-a face cu o "exorcizare", cu un proces de redobândire a echilibrului interior, o imperativă nevoie a cunoașterii ființei interiore. | |
| = domnule vasile munteanu | cezara răducu [23.Jun.09 09:12] |
| ați scanat urletul cuvintelor mele mai profund decât am reușit eu să surprind cu acest poem. vă mulțumesc. sunt onorată. rara | |
| = a...casă?... | ioana matei [23.Jun.09 10:48] |
| pentru mine un poem ușor straniu, parcă bantuit de dorinte manifestatoare...prin cuvant ... în care interiorul pare *sufocat* de proiecții... exterioare... | |
| = ioana | cezara răducu [23.Jun.09 15:32] |
| mulțumesc pentru comentariu. rara | |
| = cezara din lup | Nache Mamier Angela [23.Jun.09 18:06] |
| un poet nu poate avea un destin ordinar,în el salasuieste un lup"salbatic", nu poate devora luminile vietii si splendorile ei în totalitate în papuci de casa poezia este acest "lup interior "care o trezeste din amortire ,din "spleen",este energia divina a poeziei ,a harului care o face sa vada viata cu "lentile" neobisnuite,rare... cotidianul e monoton ,gri,banal ,singura salvare este acest LUP care este scânteia care nu se stinge în sufletul unui poet ,cât de trist ar fi el se stie"locuit",fiara secreta este poate tineretea fara batrânetet si viata fara de moarte si câte altele... | |
| = angela | cezara răducu [23.Jun.09 18:39] |
| mulțumesc pentru comentariu.lupii noștrii interiori au rămas să ne salveze de la o moarte în viață. rara | |
| + invers! | Adrian Firica [25.Jun.09 03:23] |
| chiar că nu-mi mai vine să stau în pielea mea, pentru că mă simt mai bine dacă-mi ies din fire de fiecare dată, pentru că: "nu aveam picioare să fugim pe dinăuntru ne blestemase noaptea să ne bată raiul cuvintele mergeau invers înspre guri" da, așa este, cum a spus Silvia Goteanschii: tot poemul este o metaforă, iar "carii în lumina din jur", jur că mă face să fac ocolul pământului de mai multe ori, fără să urlu. | |
| = domnule firică | cezara răducu [25.Jun.09 07:45] |
| am să-mi construiesc un avion în formă de pește, ca cel de la Cisnadioara și am să vă iau la bord să călătorim prin lumină! mulțumesc pentru steluță!m-ați uimit...uimit.. rara | |
| + O nouă specie de lup | Călin Sămărghițan [25.Jun.09 08:45] |
| O nouă specie de lup: lupul de casă. Talentul de poet al Rarei i-l știam. Aici excelează precizia observației ei de naturalist. Un naturalist al expresiei. Pielea care "nu ne mai surprinde" e cea care nu se mai înfioară față în față cu frica, ci ajunge să re-cunoască necunoscutul după miros și după umblet. Cariile rod "lumina din jur", de parcă niște colți blânzi ar roade o lună lucie. Iar "somnul uscat" "voalează" zilele direct din ochi. Atmosfera e construită din efectele pe care anumite simțuri le trezesc în noi, din tremurul temerii și din fiorul descoperirii. Astfel devine natural ca fuga să fie "pe dinăuntru", iar noaptea "să blesteme" "cu raiul". Lucrurile sunt invers și înseși cuvintele vin "invers", spre guri. Aceste răsturnări ale percepției, care țin de artificiul poetic al unui talent indiscutabil, se revarsă în finalul denunțând o nouă specie de lup descoperită: Lupul de casă, "ascuns în noi", adulmecând Raiul, alergând în ascuns, urlând pe dinăuntru, înfiorând lumina cu colții-i rânjiți. Făcând din sălbaticul sălaș al lumii casă de adăstat. De acest fel de lup e bine să-ți fie teamă și să-l ții la distanță, dar să nu te sperii, căci ți-e frate bun, odată ce te-a primit în casa lui, rescriind ritmul și tipologia ancestrală a lumii. Dacă nu mă credeți, ascultați acest "cântec de zori" unde lupul e sol și călăuză a sufletului pe drumurile întortocheate care duc în Rai: "Și-ți mai va ieși lupul înainte ca să te spăimânte, să nu te spăimânți, frate bun să-l prinzi, că lupul mai știe sama codrilor ș-a potecilor. Și el te va scoate la fecior de crai să te ducă-n Rai! C-acolo-i de trai; În dealul cu jocul c-acolo ți-e locul; În câmp cu bujorul, c-acolo ți-e dorul!..." | |
| = cântecul nisipurilor | cezara răducu [25.Jun.09 09:06] |
| sau cum trece un cavaler cu chip de lup printre versuri.de fiecare dată lasă în urmă foșnetul unei rochii de dantelă.ție, călin, nu știu niciodată cum să-ți mulțumesc. decât scriind. e mult, e puțin, nu știu. doar lumina va afla. cu tăcere urlând în cuvinte, rara | |
| = Licantropia, grad înalt de inițiere | Virginia Popescu [25.Jun.09 09:39] |
| Licantropia, ieșirea din trup sub forma de lup, grad înalt de inițiere cu origini ancestrale... Printr-o fericită alegorie, Cezara reușește să-și metamorfozeze talentul poetic într-un cântec de o frumusețe tulburătoare care ne face să ne înfiorăm de teamă dar și de plăcere... Poeta atinge acele adâncimi nebănuite ale spiritului colectiv, sălaș al spaimelor dar și al artei... Cu plăcerea lecturii... | |
| = virginia | cezara răducu [25.Jun.09 10:05] |
| mulțumesc pentru generozitatea cuvintelor tale. să ne ascultăm din când în cînd lupii din noi. altfel se vor sălbătici și mai rău cu drag, rara | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [01.Jul.09 19:36] |
| Cezara, un text initiatic, scris cu teama launtrica a unuei cunoasteri duale. felicitari! | |
| = petrut | cezara răducu [01.Jul.09 20:44] |
| multumesc.mi-e teama uneori ca demonii încă mai urlă.. cu drag, rara | |