| = Fiecare | nicolae tomescu [22.Sep.09 16:21] |
| fluturi efemeri precum căldura zilei în miez de toamnă ,din cele trei poeme, adâncește perceperea noastră asupra frumuseților din acest anotimp | |
| = trei în unul | Doru Emanuel Iconar [22.Sep.09 16:43] |
| Al treilea îmi place cel mai mult, totuși, în loc de: “amurg purpuriu - frunze în zbor legănat pe cer cocorii” aș fi scris: amurg purpuriu - în zbor legănat frunze pe cer cocorii la al doilea: soare arzător - un albastru nepătat și totuși toamnă Doru Emanuel | |
| = Și totuși toamnă | Virginia Popescu [22.Sep.09 16:44] |
| Nicolae Tomescu, bun venit cu fluturii și briza de toamnă! Cred că fluturii ne emoționează mai mult toamna, pentru că ne sugerează cât de efemeră este viața. De aceea, consider că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă și să le urmărim zborul efemer cu ochii sufletului. Îți mulțumesc mult de semn și trecere! | |
| = Frunze în zbor | Virginia Popescu [22.Sep.09 17:10] |
Doru Emanuel, oprirea ta pe această pagină îmi sugerează pe aceea a unui fluture primăvăratic, rătăcit nu se știe cum pe o crizantemă. Prin schimbarea de termeni, tu pui accentul pe frunze al căror zbor pare să-l înlocuiască pe cel al cocorilor, suspendați pe cer ca într-o stampă japoneză. La al doilea, nu prea îmi sună bine acel "nepătat". Ar putea fi "infinit" dar ar suna ca într-un cunoscut cântec. Aici am avut mai multe variante, trebuie să recunosc: soare arzător - nici urmă de nor pe cer și totuși toamnă Nu am pus în al doilea vers cuvântul "nor" la sfârșit, pentru a evita rima cu "arzător". Îți mulțumesc mult de trecere și sugestii care sunt mereu binevenite! | |
| = "Toamna pe aripi de fluture"... | ioana matei [22.Sep.09 19:50] |
| iată drumul cuvintelor...și legături misterioase între *percepții palpabile* și prezența ei... inefabilă!...frumos! | |
| = Briză de toamnă și fluturi | Virginia Popescu [23.Sep.09 00:13] |
| Dragă Ioana, ca să vezi telepatia, azi ți-am citit și eu ultimile poeme, chiar doream să-ți las un semn, dar tu mi-ai luat-o înainte. Mi-ai făcut o surpriză foarte plăcută, pentru care îți mulțumesc mult. E drept că în ultimul timp sunt mai mult pe Agonia franceză, dar nu mi-am uitat prietenii de suflet de aici. | |
| = revin: | Doru Emanuel Iconar [23.Sep.09 15:27] |
| Ați încercat să evitați folosirea cuvântului nor? Sau cer? Doar să la sugerați? Asta încercam eu cu acel nepătat. Adevărat, a fost o trecere în mare viteză. Sigur sunt alte variante mai bune. Al treilea mi se părea că este mai cursiv în varianta mea, în plus sunt mai bine evidențiate cele două planuri. Pare că m-am înșelat sau nu am fost destul de convingător. Doruleț | |
| = În zbor legănat frunze | Virginia Popescu [23.Sep.09 17:18] |
| Doru Emanuel, varianta ta la al treilea haiku sună într-adevăr foarte frumos, dar este a ta, nu a mea. Asta înseamnă că îți aparține jure et facto. Eu mă refeream la cuvântul "nepătat" sugerat de tine la al doilea haiku care nu-mi sună prea bine la ureche. Dar s-ar putea să fie doar ceva subiectiv. În legătură cu termenul "nor" a fost o observație personală, nu am vrut să evit nici cuvântul nor nici cer. Cuvintele mele nu au avut nicio legătură cu observațiile tale. Eu vreau să-ți spun că te apreciez foarte mult și-mi place cum gândești. Îți mulțumesc pentru vizită și îți urez multe succese pe toate planurile! | |
| = Virginia din fluturi | Nache Mamier Angela [23.Sep.09 19:31] |
| un haiku care ne transporta departe,un adevarat voiaj cosmic pe aripile imaginative ale sufletului înstelat si "virginal" al poetei "si totusi toamna" e melancolic,nostalgic ,un fel de sic transit gloria mundi,universul uman este trecator ,efemer ,"însorit ,înverzit si înflorit",nimic nu se pierde ci se transforma ma întreb cine sunt (ori au fost cândva) acesti fluturi,aceste frunze si acesti cocori... pâna nu va gasi raspunsul ,virginia ne va crea aceste haikuri interogative... | |
| = Misterul toamnei | Virginia Popescu [23.Sep.09 20:42] |
| Dragă Angela, ție pot să-ți spun fără niciun fel de reținere că toamna este pentru mine anotimpul cel mai iubit intre toate, deși ca ființă telurică, renasc primăvara, odată cu natura. Ei bine, iubesc toamna, pentru beția ei de culori, pentru marea ei dărnicie, pentru forța cu care soarele mai luminează, pentru ploile de stele și pentru ultimii fluturi care poartă pe aripile lor speranțele și visele noastre de frumusețe și puritate. O să-ți dedic acum câteva din gândurile mele mai vechi despre toamnă: Sânii grei ai toamnei atârnă-n ciorchinii din vii. Misterul toamnei fierbe-n adâncuri de pivniță. Toamna e ca regele Midas: tot ce atinge se transformă-n aur. Deasupra pomilor ruginii, cerul și-ntinde năframa de-azur. Toamna se plimbă prin parc, pe-un covor de frunze aurii. | |