| = cuvintele sunt de prisos! | Andrei - Tiberiu Măjeri [01.Oct.09 23:36] |
| mi-au dat lacrimile! extraordinar de sensibila poezia! retin:"Întețea vântul printre coarnele măceșului" ultimele doua versuri sunt foarte frumoase! cu stima, andrei | |
| = nouă zile | Maria-Gabriela Dobrescu [02.Oct.09 00:33] |
| Florian, chiar mă gândeam ce se întâmplă cu Serafim. De ce tace de ceva vreme...De fiecare dată poemele tale îmi provoacă aceeași emoție și nu știu de ce mereu mă gândesc la un liliac înflorit. Oare vom reuși să descifrăm taina din "pântecul lumii"? maria | |
| = nouă zile... | ioana matei [02.Oct.09 06:12] |
| Serafim, chiar, și eu mă gândeam la ce nu se întâmplă cu... Serafim...tocmai am aflat...acu'...fără glumă!...poem ca un spectacol!...grandios!...dar...mai bine tac!...și-i cer (smerit!) iertare In/gerului pentru un astfel de *ton*...apropiat!...mai apropiat cu...nouă zile... | |
| + Unicitatea sau generația spontanee a sensurilor | Călin Sămărghițan [02.Oct.09 07:34] |
| Poet autentic, prelungit până în măduva oaselor, fratele siliștean se dovedește din nou stăpânul cuvintelor. Remarc în primul și în primul rând dexteritatea cu care jonglează cu ceea ce eu personal aș numi matrici lingvistice. Desigur că este un termen mult prea tehnic pentru armonioasa modulare a limbii, care se petrece în momentul în care Florian Silișteanu își suspendă bagheta peste câmpia vorbelor: "a curățit gândului a scuturat somnului" este un soi de dativ genitival, întâlnit și în multe alte scrieri, în întregul volum "Pământ nicăieri", deci este o formă pe care o putem numi "dativul siliștean". Dar să revenim; alte modulări: "nu sunt vrednic să merg lui", "mi-a fost întrebător Serafim", "aprind din candelă", "a mers printre nimeni" și altele. Inserarea acestor modulări în text este atât de naturală, încât emană peste tot aerul specific scrierilor acestui autor, dar nu numai. Pentru cine l-a cunoscut știe că îi emană însăși ființa acestuia. Și aici voiam să ajung: ființa lui Florian Stoian-Silișteanu este poetică în sine. El nu poate fi decât poet și atât. Nu putem trece pe lângă un alt gen de formule, stilistico-poetice de data aceasta: "pragul distanței", ori "se aprinde gerul" (un oximoron plin de efect), "apele sunt clarvăzătoare", sau "nucul cel mare al cunoașterii", ori "pasul din urmă" ca să ne limităm doar la acest text. Să-l citești este o desfătare, dar dacă-l și cunoști, realizezi că ai în fața ta nu un poet frate cu hârtia și creionul, ci unul care e plămădit din carnea din care e făcută poesia și cred că atunci când se taie la deget trebuie să vină cu o plasă de fluturi, căci îi vor curge cuvinte ori cu aripi ori imponderabile. Structural, constructul poetic al lui Florian "Stilișteanu", cum l-am mai numit pe el, coboară înspre lem și lexem, acolo are loc "jocul" lui, aceste morfeme lexicale care formează "structura atomică" a semioticii. Până acolo trebuie să pătrunzi ca să ajungi la originea poesis-ului siliștean. Însă aceasta doar dacă vrei să faci pe chirurgul, căci mult mai desfătător este doar să-i privești de la o oarecare depărtare identitatea sa specifică. Frate Florian, te rog fă abstracție de ce am spus eu aici și fă-te că n-ai auzit, căci altfel voi fi stânjenit să dau ochii cu tine, dar trebuia să spun odată și eu pe șleau cum văd poezia ta după care ți se pliază pielea ființei. | |
| = "Serafim printre nimeni" | silvia caloianu [02.Oct.09 10:07] |
| vezi ca ti-a scapat o linioara fara niciun rost: "vis-știam". ciudat (sau nu?)... "curatit gandului" a trezit in mine imaginea de curatare a unei arme. iar taina din "pantecul lumii" pare sa fie in stransa legatura cu "nunta de semne". ei... "Dar Serafim merge mai departe iară în urma pasului din urmă se aprinde gerul" :) | |
| + Vedeniile lui Serafim | Marina Nicolaev [02.Oct.09 10:23] |
| Serafim își îmbracă/dezbracă vedeniilor apele și somnul cu haina curcubeului și călătoriei îi dă nunțile de semne pentru locuri de taină zidite până când "Nouă zile a mers Serafim printre nimeni." Și acolo unde Nimeni nu deschide ușa, bați zadarnic timpului. Serafim devine patima vedeniei lui. | |
| = Andrei - Tiberiu Măjeri,Maria-Gabriela Dobrescu,Ioana Matei,Calin Samarghitan,Si | florian stoian -silișteanu [18.Oct.09 11:19] |
| Cu intarziere aplic scriere de raspuns din nou fara diacritice cu scuze cu multumire si bucurie in suflet Am un pic de ragaz> Andrei: Sper ca Serafim nu se ascunde de lacrima ta ci aproape sigur sunt ca locuieste si in tine Maria: Serafim tace uneori si asta pentru ca se teme de mine se teme ca il pot afla.De aceea ne intalnim rar ca nu cumva sa ne despartim inainte de a ne cunoaste Ioana:Intentia mea si sigur a lui Serafim nu este sa facem spectacol. Ne bucuram si noi mai ales eu de aceasta fiinta in care lumim>sufletul Calin: Draga frate ma minunez oridecateori dumneata esti prezent atunci cand tai sibiul in noua.Amplu comentariul dumitale si asta ma pune in incurcatura.Sunt cuvinte si fapte ale intregului care ma onoreaza si ma obliga asa cum dealtfel spun de fiecare data cand cineva arata cu increderea spre incercarea mea. Silvia> Ma bucur foarte tare ca existi si musai te rog sa nu fii stramtorata cu inima de neajunsul unei intamplari trecute.Istoria scrie uneori negru sub unghii si asta nu e treaba pentru femei. Dioncolo de toate aceste ramai sora mea moldava. Cat despre liniuta mai scap uneori in contextul distantelor.Ma bucur mult ca ai insemnat pe aici. Marina: Tu ocupi un loc special fiindca greu scoate omul din inima ta inima lui.Can Marina Nicolaev striga se face liniste si asta fiindca strigatul ei nu da ora exacta ci numai anunta sarbatorile mari.Iti multumesc pentru faptul ca ai incredere in mine. | |