= dani | Dana Stefan [29.Oct.09 16:54] |
cu bucurie de revedere! :) si cu sfiala un indemn sa te gandesti cit mai intortocheat la o toamna coclita si nebuna, sa am eu pe urma ce descalci si reincalci la loc mai altfel:) si acum serios: mi-a fost dor sa te citesc si chiar daca usor improprii pentru mine versurile tale de azi, mi-am cules cuvintele care sa ma imbogateasca. "plecatul roții de zăpadă a știrilor cu Dumnezeu, cu sfinții în-tocmiți să vadă, la suflet, cine e mai greu, în lipsa ta, că numai eu cad frunzele pe-autostradă..." prieteneste, Linea | |
= Dana | Daniel Bratu [30.Oct.09 07:15] |
aceeași bucurie citind comentariul tău, Dana - dă jocului meu versificat sens și motivație - mulțumesc | |
+ jocul cuvintelor | Maria Prochipiuc [30.Oct.09 10:21] |
Nu analizez ,,rondelul,, tău din punct de vedere structural, ci ascult doar versul să văd ce îmi spune, ce îmi transmite și da: Cad frunzele pe-autostradă… Jivine latră a paradă… cad frunzele pe-autostradă... și-adorm cu gândul, ca o pradă… Ai adus în atenția noastră o temă ce era folosită cu ceva ani în urmă, asta doar pentru aduceri aminte, azi nu mai este decât în actualitate - tăiatul frunzelor, se pare că cineva acolo sus se ocupă de acest sport. Înainte era un sport a celor de vază, acum? Acum doar: Jivine latră a paradă… în lipsa ta, că numai eu… cad frunzele pe-autostradă... Imaginile sunt foarte bine redate prin cuvinte: cad frunzele pe-autostradă, se taie peste capul meu… cad frunzele pe-autostradă... cu sfinții în-tocmiți să vadă... a știrilor cu Dumnezeu... în clopote de pe traseu... cad frunzele pe-autostradă... Versurile pot fi rupte din context și din fiecare să poți scoate câte o imagine, îmi dă acea stare de mișcare a frunzelor în căderea lor. Cuvintele sunt într-un joc zglobiu. | |
= co-jocuri de frunze | Daniel Bratu [30.Oct.09 12:36] |
da, un joc al cuvintelor, Maria, așa cum comentezi tu, ca într-o incantație-decantare, cuvintele-frunze, lumea pe-trecând mulțumesc luminației tale | |