Comentariile membrilor:

=  emi, chiar și numai...	gena gurau [13.Nov.09 15:35]
..pentru astea: "luptele importante se dau numai noaptea e un fel de concesie ca să nu vezi fața învinsului sau rînjetul învingătorului" "plecările importante se petrec numai noaptea e un fel de concesie în timpul zilei nu te ține nimeni de mînă" ..te-aș bate la cap să reușești să scoți o carte. musai. cu una dintre ele drept motto. :) în plus.. abia acum aș putea zice că da, ai avut o idee super să începi să scrii sub forma asta. mă refer strict la așezarea în pagină. naști melodii întregi, cu refrene dorite, așteptate, dar imprevizibile. "pentru toate există un timp așa cum pentru toți există o viață pentru toți există un timp așa cum pentru toate există o viață" oricât ar deranja ideile emise ca decrete, eu zic cum că ție îți reușesc. poate pentru că ele deja există în noi și nu vin decât ca o confirmare în plus.
=  gena	emilian valeriu pal [13.Nov.09 16:59]
in primul rind ma bucura ca nu te speriat lungimea textului. E un fel de, hai sa-i zic text maraton, care incheie un ciclu si pe care eu il consider unul din cele mai reusite texte ale mele(ca nivel de traire). Despre carte, glumea cu fratele meu si-i spuneam ca o sa scot carte cind va avea prorpia lui galerie de picturi in Londra. Stiu ca decretele, sentintele, definitiile nu dau bine in texte, dar mi le asum pentru ca pina la urma un om care vorbeste singur tot singur pune concluziile. Ma bucura semnul tau si faptul ca ai ramas aproape. Multumesc.
=  emilian	victor pelivanov [13.Nov.09 19:31]
desi ti-am spus si in particular asta, poemul acesta mi se pare unul din cele mai frumoase (voiam sa spun bune, dar nu, frumoase, asta e termenul) pe care le-ai scris; cel putin in ultima vreme; are o naturalete si o sensibilitate aparte; nimic fortat; niciun scartait; dar dupa cum banuiam, din pacate, a trecut usor
=  sunt	victor pelivanov [13.Nov.09 19:53]
niste dezacorduri acolo, dar intelegi tu
=  zbrrr	Xiang Mateescu [13.Nov.09 19:53]
E frumoasa! deranjeaza doar cugetarile extrem de facile si ridicole despre Lume, Viata, Om inserate razlet printre strofe... Acelea mai bine le-ai face sa zboare spre China... ca cei 11 frati-lebada, imbracati in camasi de urzica tesute de sora lor.
=  over-written, rather	Corina Gina Papouis [13.Nov.09 22:45]
nu contest valoarea textului...in schimb mi-ar fi placut sa vad fiecare capitol/strofa de mai sus inclus/a intr-o serie de poezii: life - the sequel ori ceva de genul decit all-in-one...oarecum obositor pelerinajul prin toate sentimentele, sa aduni toate intimplarile, sa tragi linie si sa simti un anumit ceva la sfirsit. as fi vrut mai mult ...impact, clear-cut. ..si un mic neadevar chiar acolo la inceput: 'pe scaunul din spate zăcea o englezoaică beată într-o baltă de pișat' in metrourile londoneze ca nu prea exista scaune in spate, ci doar aliniate lateral:)..ori poate actiunea era in tren ori in DLR ori in autobuz si atunci este posibil... si apoi as mai fi vrut ca: dacă viața ar fi un film și TU johnny depp - sa-ti fi alocat rolul din The Libertine. 'You will not like me now and you will like me a good deal less as we go on' dar poate ca asta e un alt text, another sequel.. cheers, Corina
=  overgood	Melania V. Ducar [14.Nov.09 00:45]
s-a'ntamplat pentru a doua oara in doua zile sa dau cu privirea peste scrierile dumitale "Boier Emilian". Ma bucur nespus! Stilul franc si direct transpus in pagina cu o naturalete specifica povestitorului, iti porta pasii imaginatiei exact prin locurile descrise. Am pus "deoparte" cateva din textele dumitale pentru Culegerea de scrieri ce merita a fi recitita la gura sobei cand afara sunt nameti cat casa!
=  poemul fluviu	Valeriu Dinca [14.Nov.09 05:37]
Poemul fluviu și parcă totuși scurt, când ai terminat de citit parcă ai fi dorit să continuie ca un nesătul de literatură bună.O realizare estetică superbă, derulată în pași de tango-și tot inutil dacă nu am reușit să să-mi dau seama-cei doi să-repetiție da?Felicitări!
+ viața ca o criză de nervi	Vasile Munteanu [14.Nov.09 07:58]
în gândul exprimat (așa cum este acest text), întreaga umanitate se reduce la un om; tipul acesta de contact cu lumea exterioară, chiar dacă pare că îl percepem și (absurditatea absurdităților) chiar dacă pare că îl înțelegem, el se petrece undeva în interior - privim firele, dar nu vedem curentul electric; iată resortul care generează curajul afirmării categorice; ele sunt subiective, dar nu sunt patetice; propozițiile cuprinse în text nu exprimă, ci SE exprimă; patetică este această umanitate în descompunere surprinsă din perspectivă unitară; de aceea rostirea este similară unei convulsii psihice; ea nu are sens decât în amintire, deoarece prezentul nu comunică, e mut. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu
=  .	silvia caloianu [14.Nov.09 09:33]
"pentru toate există un timp așa cum pentru toți există o viață" - randul asta trebuie omis, nici nu se pune in discutie. in rest... poate ca revin: textul imi parea prea mare, prea incarcat, pentru acele cateva minute de care dispun acum.
=  raspunsuri	emilian valeriu pal [14.Nov.09 11:24]
Victor, multam de cuvinte. Si La Multi Ani! Xiang, eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu esti o clona. Pt tine doar atit: "sa presupunem ca te numesti mateescu". Te-ai prins? Corina, nici in Romania scaunele din metroul nu sint dispuse spate in spate. Am vrut sa sugerez pozitia corpului. Chiar titlul(dincolo de termenul specific, folosit in licitatiile de pe e-bay) era un avertisment de supralicitare a imaginilor din text. Stiu ca supralicitez, ca trec omul prin toate starile posibile si imposibile, iar pina la urma s-ar putea sa nu ramina cu nimic. Nu pot face pe toata lumea sa rezoneze, dar expansivitatea e caracteritica mea, cel putin ca autor. Si da, e un alt text, eu aici ma gindeam la omul-foarfeca. Melania, multumesc mult, nu stiu daca pot fi citite la gura sobei ci mai degraba intr-un metrou. Multumesc de semn. Vasile Dinca, multumesc si tie. Ted, onorat de apreciere, dar mai onorat sint de faptul ca intelegi mecanismul afirmatiilor categorice. Sint subiective, asa cum spuneai, nu au pretentie de adevar decit pentru mine. Silvia, in context, versul acela are logica, daca il legi de partea urmatoare si de intreg. Stiu ca e incarcat, tocmai pe asta am mizat. Multumesc de semn.
=  doamna silvia caloianu	victor pelivanov [14.Nov.09 11:31]
si de ce trebuie omis versul acela? poate cand aveti timp ne si explicati, mai pe larg; regula asta stupida si aplicata aiurea la noi, cum ca nu ai voie sa folosesti in poezie "randuri care frizeaza maximele", care miros a cugetare, este...tampita
=  raspund	silvia caloianu [14.Nov.09 11:57]
randul in cauza - facil, naiv, absolut nesurprinzator, neincitant - creeaza o impresie gresita despre poem, aflat la inceputul acestuia.
=  da	victor pelivanov [14.Nov.09 12:07]
mie imi place tocmai pentru ca are aceasta nota de facilitate; exista, in limba engleza parca, aceasta vorba, e un timp pentru toate; ma rog, chestiune de gusturi
=  .	Mihai Constantin [14.Nov.09 15:47]
e fain poemul asta, ma emotioneaza realmente textele cu amintiri din copilarie. am scris si eu si nu ma pot desprinde de apucatura de a mai scrie astfel de texte. ai un ritm bun si imagini superbe + mirosuri ("zilele în care ne îmbolnăveam de rîie și ne frecau ai noștri cu spirt") etc/ etc
=  Imi cer scuze de insistenta...	Xiang Mateescu [14.Nov.09 16:15]
Mi se par ridicole aluziile tale, Emilian... Si nu, nu m-am prins. Nu stiu ce spui, pe cuvant... In orice caz, Emilian, nu-ti mai apara poezia cu astfel de mijloace. Ce ti-am reprosat eu sunt cateva lucruri mici care nu scad cu mult valoarea poeziei tale si pot fi reparate lesne. Salutari!
=  me_high	emilian valeriu pal [14.Nov.09 16:12]
Daca nu esti ironic, multumesc. Cu amintiri si cu tot restul eu scriu inca de a aparea tu in spatiul virtual. Am vreo citeva pagini sterse de pe la inceputuri, asta nu inseamna ca cineva copie pe cineva. Sint destul de inteligent cit sa imi dau seama de ironia ta. Si apropo, stilul tau care a ajuns sa fie promovat pe alte site-uri ma lasa rece. Ca un certificat de deces. Adica dincolo de prozaism nu spui nimic. Si mai e inca un lucru: de ce toti astia care au plecat(am plecat si eu) cer acum ceva de la acest site?
=  supra-licitare supra-renala	eugen LOVIN [14.Nov.09 17:43]
text recomandat de editor poezie supra-realista cu iz de adrenalina din glanda supra-renala . "plecările importante se petrec numai noaptea e un fel de concesie în timpul zilei nu te ține nimeni de mînă" se scrie "mână" un maraton? da. La mai mare. in rest? ma copleseste complexitatea poeziei sa vin eu sa o mai critic. Ai nivel de acces peste 50? pune-o te rog la concurs, ca merita.
=  .	Mihai Constantin [14.Nov.09 17:44]
pai eu am aparut in spatiul virtual relativ recent, stii bine. nu s-a facut inca 1 an de atunci si nu sunt deloc ironic. cred ca ma cunosti destul de bine deja - macar aici in zona siteurilor literare - cat sa-ti dai seama usor cand vb serios nu stiu ce sa-ti zic de ceea ce valideaza userii altor siteuri. eu scriu si atata, gusturile si grilele de lectura ale fiecaruia sunt diferite. cert e ca sunt influentat de experientele proprii si de lecturile din diverse perioade - ca tot omul - si de-aia sunt perioada in care scriu intr-un fel, altele in alt fel etc. nu cer nimic de la niciun site - nu prea inteleg ce inseamna ca "a cere" ceva de la un site. agonia are avantajul unui feedback rapid si iti poti verifica textele la un fel de prima citire, de-asta recunosc deschis ca pe mine m-a ajutat intotdeauna. mi-as dori ca nivelul sa fie mai bun, atata tot - si asta m-la pus pe fuga mereu - si, la fel, asta am mai spus-o deja la fel de deschis si cu alte ocazii, deci n-are rost sa mai revin cu detalii.
=  ...	elis ioan [14.Nov.09 20:35]
ai un pasaj care imi place foarte mult..l-am recitit de vreo 3 ori. cel care incepe cu "pentru toți există un timp așa cum pentru toate există o viață / dimineața vine ca o ghilotină și retează tot ce-ai fi putut să însemni" ai multe lucruri/ ca idee/ pe care le tot reiei in poeziile tale...partea cu plecarile noaptea, omul cuib, ranile vechi peste unele noi asta nu cred ca e rau...adica si eu am elemente care ma obsedeaza si nush cum fac ca in orice as scrie se strecoara cate unul...poate nu ar trebui...dar uite ca se intampla..e ok cat sustin textul, sunt firesti in el...ciudat e ca, pe masura ce tu le tot repeti, cititorul tot reciteste pana ii intra in cap si apoi are senzatia ca e de la el...sau ca i se pare cunoscut...:)
=  mihai, elis	emilian valeriu pal [15.Nov.09 15:38]
Mihai, imi cer scuze. Am exagerat in reactie, dar mi s-a parut ca acel (etc/etc) e ironic si plictisit. Elis, posibil sa ai dreptate, greu e sa scapi de obsesii. Multam de popas.
=  .	Mihai Constantin [15.Nov.09 20:20]
e ok, nu-i cu suparare. eram cam grabit, iar etc. alea substituiau chestii bune despre text pe care le-as mai fi zis, dar pe care tu oricum le stiai
=  uite-mă acum cu mîinile vindecate	Ada Ionescu [16.Nov.09 13:17]
Ce mi-a placut mult: "uite-mă acum cu mîinile vindecate și tot inutile dacă nu am reușit să învăț lucruri simple ca de exemplu cum să păstrez oameni", "rănile noi se vindecă se alătură celor vechi și asta te face om", câteva dintre inserturile de cotidian păstrat in memorie (plansul langa soba m-a proiectat intr-un moment trait, similar) si, desigur finanul, omule/cuib. Referitor la întinderea poemului si alternative ma alatur, parțial, Corinei. Multumesc.
=  deduh	Nicolae Popovici [17.Nov.09 22:21]
datorită versurilor care deschid strofele, cele din seria "din puțul gândirii", strofele par studii de caz... daca ar fi eliminate(versurile cu pricina) și s-ar căuta un alt fel de liant ar fi mult mai bun textul.
=  mi-a placut, m-a si durut :)	Miruna Arconescu [20.Nov.09 22:27]
Wow, e o scriitura foarte foarte concentrata, la nivel de idei-amintiri, intensitatea anumitor trairi e atat de crescuta ca ai senyatia la sfarsit ca ai citit un roman foarte complex al unei vieti foarte incarcate de evenimente exterioare si interioare. Cu alte cuvinte, e foarte economicos, ramai cu destul de multe dupa.
=  de obicei	Stefania Klein [25.Nov.09 15:19]
scriiturile de atare dimensiuni nu-si pastreaza forta, nici frumusetea pana la sfarsit. nu e cazul acesteia. excelent condusa din condei. (si pe mine m-a durut.)