| = O variantă... | Rodean Stefan-Cornel [21.Jan.10 10:17] |
| Domnule Someșanu, Am citit acest poem, mi-au plăcut unele metafore, pe altele nu le-am înțeles, dar ceea ce vreau să spun mai pe larg este că mi s-a părut interesantă prozodia acestor versuri, care curg destul de bine, în opinia mea. Am observat că multe versuri sunt cu măsura de 14 silabe, în ritmul iambic, cu cezura exact la jumătatea lor, după 3 picioare și jumătate. Eu mi-am permis (fără un efort prea mare) ca păstrând ideile și cuvintele dumneavoastră, să le aduc pe toate la această metrică. O variantă rezultată este mai jos; ea cuprinde modificări la 8 din cele 16 versuri inițiale. Bineînțeles că nu trebuie neapărat să adoptați varianta aceasta, dar, fiind la atelier, am încercat să îmbunătățesc puțin textul, acolo unde pot. Sper că, din grabă, nu am făcut alte greșeli; dar, fiind la atelier, mai putem lucra pe el. Știu, turnurile nopții spre lună se înclină Și pe acoperișuri vin păsări mari de pradă, Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă. Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere, Și zbuciumul nădejdii aproape-i de topire În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere. Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul, Însingurat și gol ești, un izgonit din lume, Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul? Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume? Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă, Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă. Cornel Rodean | |
| = = aducerea la aceeași metrică | Silviu Somesanu [22.Jan.10 01:17] |
| Mulțumesc d-nule RODEAN ȘTEFAN-CORNEL Modificările aduse de dvs nu schimbă sensul și înțelesul dat textului așa că sunt binevenite. De fapt după o vreme și eu revin uneori cu mododificări asupra multora dintre ele căutând să le îmbunătățesc. Să auzim de bine, | |