| = simt că nu mai e niciun loc în mine | Maria Prochipiuc [30.Jan.10 20:11] |
| Am parcurs o dată, de două ori poemul să pot intra în starea lui, e greu să-ți însușești starea, mi se derulează doar imagini ce se desprind din poem. Presimt o stare de cosmar, când totul îți este împotrivă, orice încercare nu mai răspunde cerințelor, încerci din răspunteri: strâng între pleoape ceva ce / nu-mi pot aminti și am o / senzație de vomă e ca și cum… E o înfrățire între propria viziune și realitate. Forțele ce vin din afară traumatizează motivul stării de fapt. | |
| = Eu percep aici | Liviu-Ioan Muresan [30.Jan.10 20:21] |
| o profunzime ascunsă, dincolo de cuvinte, pleoapele ce se scutură instinctual de ceva dincolo de suprafața imaginii. Văd chiar o creștere a mesajului față de alte poeme, o ridicare a cititorului prin propunerea căii vizuale, a percepției simțurilor. Greutatea containerului de cioburi, privit în oglindă, iată o imagine ce te poate apăsa pînă spre înțelegere. LIM. | |
| = mulțumiri, maria prochipiuc... | Teodor Dume [30.Jan.10 20:41] |
| maria, e o punctare responsabilă, drept pentru care îți mulțumesc mult. ai intrat în mijlocul stărilor delimitându-le perfect. mesajul l-ai înțeles în profunzime. te mai aștept. ești un oaspete drag. multă stimă, teodor dume, | |
| = "și mi-e frig" | Alexandru Gheție [31.Jan.10 01:19] |
| ceea ce desprind de aici - efectele unei spaime de neînțeles, fără motiv, fără explicație. este fie urmarea unui coșmar, a unui vis întors, fie pur și simplu o angoasă, o teamă instalată undeva in subconștient. contactul cu realitatea nu se pierde nicio clipă ("îmi vine să strig însă nu știu/cum să fac să nu o trezesc/pe fiica-mea Teodora"...)și cu toate astea nu se explică teama, durerea, senzația de vomă, palmele umede, picioarele grele, frica infiltrată în piele etc. este pesemne aici și o lupă între starea de veghe și somn, între realitate și dincolo, iar întrepătrunderea dintre ele duce la neliniști grave. Se prea poate să greșesc... numai bine, alex | |
| = teodor dume-gravitate | Nache Mamier Angela [31.Jan.10 11:20] |
| poetul se interogheaza:"nu-mi pot amintisi am/o senzatie de voma e casi cum/as fi stat la un parastas" les énigmes du présent et du futur de son existence(scuze ,cuvintele mi-au scapat în franceaza!) i se par insondabile: "as vrea sa redevin ceea ce am fost" "încerc sa zâmbesc/dar durerea aceea exista/si-i a naibii de rea" întrebari percutante sunt asociate unei gravitati de ton.Prea multe umbre planeaza asupra vietii sale si poetul are curajul de ale înfrunta cuvintele sale se "sinucid ,se arunca în vidul paginii albe:"simt ca nu mai e niciun loc în mine/si mi-e frig" | |
| = re* liviu ioan mureșan, alexandru gheție... | Teodor Dume [31.Jan.10 11:45] |
| LIM, iarăși ai punctat atent. mulțumesc mult alex, mă bucură trecerea ta. da, ai remarcat întocmai golul acela dintre veghe și somn, realitate și partea cealaltă. mulțumesc mult . vă mai aștept același, teodor dume, | |
| = re*nache mamier angela... | Teodor Dume [31.Jan.10 13:12] |
| mulțumesc, angela. trecerea ta mă onorează. te mai aștept multă stimă, teodor dume, | |