| = Nu mai plânge, Lili | Florentina-Loredana Dănilă [15.Feb.10 14:51] |
| Iată un text care m-a răscolit, în care emoția e bine gradată, pornind de la mărturisirea de la început ("Recunosc că nu-mi plac porțile deschise larg."), trecând prin explicația necesară ("Poarta... era deschisă larg, așa cum nu mă întâmpinase niciodată, deschisă ca o gură monstruoasă și înfometată, care absoarbe și devorează în chip înspăimântător") și terminând cu îndemnul vocii bunicii. Impresionantă este și comparația între atitudinea bunicilor și cea a părinților care, ca orice părinți, cad adeseori în păcatul de a cere copiilor perfecțiunea pe toate planurile. Textul este bine scris și sunt de părere că putea fi încadrat și la proză. Mai scrie, Elena Istrati! Pentru că ai astfel de rădăcini, de care oricine ar fi , cred, mândru, îți voi spune că Panait Istrati este și va rămâne scriitorul meu de suflet. | |
| = Proză autentică | Nicolae Diaconescu [15.Feb.10 21:53] |
| "False recunoașteri" este proză autentică. După ce am citit văd personajul(autoarea ) într-o lumină caldă, umană, vulnerabilă. | |
| = despre radacini... rascolite | Elena Albu [16.Feb.10 16:48] |
| Multumesc pentru popasul tau, Florentina - Loredana Danila! Acest text nu e la sectiunea proza, pentru ca e un exercitiu de marturisire. Cat despre radacinile mele- am o mandrie prudenta. Daca mi le declam o sa fiu nevoita sa ma ridic la anumite standarde :) Doar vezi, din text, ca mi-e greu cand inalta altii stacheta pentru mine! | |
| = lumina unui text... | Elena Albu [16.Feb.10 16:53] |
| Nicolae, prietene, celelalte texte ale mele nu ti-au aratat ca sunt ,,umana" si ,,vulnerabila" ?! :) Multumesc pentru apreciere! Sa ne (mai) citim sanatosi! | |