| = "ca și cum o gară ar fi ajuns în dreptul meu fără să mă mișc" | Monica Manolachi [21.Feb.10 01:09] |
| Aș fi vrut să fiu prezentă și eu la o asemenea reprezentație. Nu știu dacă aș fi avut ochi să observ cum ați observat și să redau cum ați redat. M-am oprit pentru câteva clipe, mai multe decât în alte locuri, la cuvântul "nod". El m-a determinat să recitesc. | |
| + da | Veronica Valeanu [21.Feb.10 13:22] |
| deosebit montajul si distributia. chiar iese din pagina. imi place si ca nu se pune accentul pe ton sau pe povestire. imi place ce senzatii se sustrag de dincolo de magicul creat. 2 sugestii - fara majuscule la inceputul versurilor, pt fluiditate si ar trebui sa scoti {În sală se spărgeau semințen Fumul de țigară împreunat cu vapori de bere la halbă} desi inteleg ce ai vrut sa construiesti - dupa strofa precedenta care era un ton de varf nu poti sa pui imediat un ton jos. o stea. | |
| = Monica Manolachi | Laurențiu Belizan [21.Feb.10 21:39] |
| Faptul că v-ați oprit aici și felul în care ați făcut-o dovedesc că ați fi observat cu siguranță mai multe imagini, detalii care mie mi-au scăpat, la întâlnirea cu magia acelor întâmplări... Mulțumesc pentru semn, Cu stimă | |
| = Veronica Văleanu | Laurențiu Belizan [22.Feb.10 12:25] |
| Sunt foarte bune observațiile făcute. Este adevărat că nu am vrut să explicitez întâmplările, să descriu “ritualul”, al cărui algoritm pare de multe ori fără sens. Trecutul are o notă magică prin imposibilitatea reconstituirii lui integrale. Ceea ce nu putem atinge, imaginăm, reinventăm. Am ținut cont de sugestia privind începutul versurilor. Mulțumesc din suflet pentru semnul auriu așezat în dreptul poemului. Cu prietenie | |