= "și așteaptă...să revină și ea din rătăcirile ei în urma motanului" | Alexandru Gheție [18.Mar.10 13:14] |
un final reușit, o interesantă plăcere a lucrurilor de a se prelungi, de a se contopi/transforma precum "nesfârșita plăcere a malului la trecerea apei"; "nesfârșita plăcere a apei de a mușca din mal"; "mângâieri până la dezgolire de inimă printre... veșminte și oase"... Poezia sugerează o rătăcire, o așteptare calmă, o mirare adâncă asemeni "peștelui/cu ochii încă uimiți de smuncitura din râu". Cu plăcerea lecturii, numai bine, alex | |
= răsturnare de scor in folosul tău | Nicolae Popa [18.Mar.10 15:27] |
Alexandru, Observ că ești mereu atent la cursul apelor subterane ale textelor noastre. După cele văzute de tine mi-am văzut și eu un pic altfel creațiunea. Mi-am văzut poemul și cu ochii altor colegi de pe site. Și am schimbat-cizelat mult mai mult decât aș fi fost în stare în intimitatea laboratorului redus la cutia calculatorului meu. Îți sun recunoscător. | |
+ domnule Popa | Adriana Lisandru [19.Mar.10 19:13] |
am citit si recitit poemul dvs. m-am tot gandit ce comentariu (neaparat destept) as putea lasa in subsol. dar n-am gasit nici unul, nostalgia lui, dorul, nu prea se lasa prinse in fraze formale. si nici tandretea acelei evocari, nici neputinta de a intoarce lucrurile in matca, nici resemnarea. motiv pentru care aprind o lumina pe marginea apei si ii las pe ceilalti colegi sa va spuna mai multe. | |
= apoase si namoloase | Motoc Lavinia [19.Mar.10 19:31] |
Si mie mi-a mers direct la suflet, cu tot cu ape si cu oase. | |
= flash - tablou cu motan si peste | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.10 03:33] |
daca va multumesc sub burgundia, la fundament as putea spune, nu veti citi....asa ca va spun,aici la margine de riu, in asteptarea motanului si ascultind susuril apelor printre aluviuni, ca m-ati pus pe ginduri, uimirea mea fiind mai mare decit va imaginati: sunteti singurul care a inteles.... cu duhorile era asa o poveste....acolo am tot incercat sa o mai intorc din condei, cu pavatul punctelor cardinale, dar de duhori pina azi n-am scapat.... pentru sfaturi si critici sunteti mereu binevenit iar despre poemul dvs. - care imi aminteste de tablourile frantuzesti de la malul de riu - va pot spune: transmite trairi unice, pamintesti cu iz paradisiac | |
= Adriana, Lavinia, Anni-Lorei | Nicolae Popa [22.Mar.10 16:23] |
Adriana, Se pare că uneori scrisul are capacitatea de a spune mult mai multe decât își poate imagina însuși autorul că ar fi în stare să spună. Apreierea ta o pun,așadar,pe seama capacității poemului de a mă depăși. Mulțam. Lavinia, Ce tare spus: mi-a plăcut cu oase cu tot. Onorat de apreciere! Anni-Lorei, Mulțumesc pentru spirit de observație în brivința tablourilor franțuzești. Tocmai citesc "Suflete Cenușii" de Filipphe Claudele, unde tânăra fată înecată în râu m-a surprins prin analogie cu subiectul acestui poem. Ai intuit totul perfect, precum un detectiv de de elită! Mulțam! | |
= nicolae popa-talent | Nache Mamier Angela [22.Mar.10 17:09] |
un poem cuceritor,straniu scris cu instrumente sufletesti autentice,neinventate,limpezi si naturale MI-A PLACUUUT MULT! | |
= probabil | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.10 20:00] |
probabil vazind multi inecati in nordul European - citind pre-plin despre cum e cu munca detectiva - am reusit sa te inteleg ...va mai astept | |
= ... | iarina copuzaru [25.Mar.10 10:29] |
Am venit de multe ori aici, am citit și mi-a plăcut, dar n-am lăsat niciun cuvînt. A fost o așteptare ce s-a topit în mine, lăsîndu-mă înveșmîntată cu frumusețea poemului... | |
= Angela, Anni-Lorei, Iarina | Nicolae Popa [25.Mar.10 16:43] |
Angela, Mă dau în vânt după ființele stranii care pun ochiul pe ceva, pe-un lucru obișnuit pentru toată lumea, și văd acolo ceva straniu. E straniu cum de-mi place așa ceva, nu? Anni-Lorei, Ce sintagmă grozavă: "nordul European"! De fapt, mi-ar plăcea să-ți pot trimite prin poștă "Avionul mirosea a pește", recentul meu roman, ca să putem vorbi mai apoi ceva mai nuanțat despe Nord când nu mai ninge bacovian pe la poluri. Adresa mea e-mail, pentru adresa ta poștală: [email protected] O primăvară cât mai pe înțelesul nostru! Iarina, Nu știu dacă ți-am mai spus sau nu întrun comm cândva, dar Iarina, cu accentul pe primul a ( de fapt, concomitent pe i și a), în rusă sună nemaipomenit. E un fel de Abisala. Așadar, Abisala, trecerea ta peste prăpăstiile textelor mele fără să lași semne e, poate, semnul cel mai important că nu e neapărăat nevoie să rămână rămășițe pe fund de prăpastie ca să se înțeleagă că am fost survolat. Mulțam! | |