| = Alex, efectul-oglindă pe drumul rotit! | Ottilia Ardeleanu [27.May.10 11:41] |
| da, original, ca de obicei. poemul impresionează prin imagini care se rotesc, se derulează cu viteză, repede, din ce în ce mai repede... creând, într-adevăr senzația ștreangului, sufocării, amețelii, pierderii... și, în final, a scârbei de toate acestea. este impregnat cu figuri de stil frumoase, subtile, elegante. din punctul meu de vedere, este un poem reușit! cu plăcerea lecturii, Ottilia Ardeleanu | |
| = trecere. Alex. | Ioan Barb [27.May.10 11:44] |
| "ca și cum viața ar fi un microb leneș/care-ți intră în sânge", un final pe măsura întregului poem. O diversificare tematică observ și este și mai interesant. Vezi că se pot scoate imagini poetice surprinzătoare și pe spații mai extinse, care să-ți capteze atenția până la final și să te determine să recitești. Unde e poezie cred că poți capta cititorul să îți citească și un text de un kilometru. Mi-a plăcut poemul și titlul mă determină să-mi pun întrebarea că de ce nu mi-o fi venit mie în minte. Cu bucuria lecturii, Ioan. | |
| = alexandru gheție- noaptea aceea | Mihaela Roxana Boboc [27.May.10 12:29] |
| da, un poem foarte bun. A treia strofă este extraordinară prin cumulul de imagini, trăiri, stări, o succesiune amețitoare și un realism feroce ca un duș rece. Foarte bun acest pasaj: ”nicidecum nu ți se derulează vreun film cu viața ta nu-ți apar fotografii cu părinții cu tata învățându-te să te bărbierești cu mama făcându-ți un sandviș dimineața sau alte vrăjeli ieftine stai pur și simplu față în față cu tine atât” Ultima strofă te aduce cu picioarele pe pământ, scârbit de tot, mai singur, mai golit de viață și cu naturalețe ”te așezi pe fotoliu desfaci o bere ca și cum/ ai fi renunțat la tine”. Am descifrat acest poem, Mihaela | |
| = ~ | Alexandru Gheție [27.May.10 13:05] |
| vă mulțumesc pentru treceri... ottilia - mă bucur că ai simțit atmosfera apăsătoare de aici, că îl consideri reușit. Pe el, pe text :) ioan - și eu nu știu cum de nu m-am gândit să scriu despre cele mai frumoase femei din lume, cele din bucurești :). Încântat că treci, lași semn, dar mai bucuros sunt că ți-a plăcut... mihaela - ai descifrat tare bine textul, mă bucură prezența și interpretările tale. Vă aștept cu drag aici, alex | |
| + zbori smulgi luna din ghearele nopții driblezi | Maria Prochipiuc [27.May.10 13:29] |
| Voi începe cu ceea ce așteptam la finalul poemului: două, trei versuri șoc! Nu-mi vine acum să spun ce și cum dar poate te mai gândești, ceva care să fie ca un duș cu apă rece. Poemul în întregul lui e bine dozat, flashurile curg unul după altul cinematografic chiar, bine concentrate pe o anumită imagine, descrierea fiecărui moment în puține cuvinte și chiar versurile care se termină cu începutul celuilalat dă o senzație de suspans. De remarcat: prima strofă excepțional redată, toate cele patru versuri merită să formeze un poem, la fel si partea a treia, dacă ar fi să dau exemple de versuri ar fi de remarcat totul, imaginile sunt expresive, limbajul simplu dar concentrat. E o artă să poți imagina scene și să le poți reda poetic. | |
| = uite: | laurentiu ion [27.May.10 13:29] |
| Nu pentru prima strofa, dar si pentru titlu, e groaznic. Apoi potzi sa introduci prima strofa fara dar. Si poate-l faci mai auster. Iarasi, nu pentru ultima strofa, dar si pentru umarul cerului. ce faci? treci de la o extrema la alta? Lasa si definitiile, moartea e etc, gen, sunt plictisitoare, s-a tot scris. Stiu ca ai tendintza sa te mai opresti cand si cand sa mai bagi cate ceva despre viata, o meditatzie din cadere, dar renunta la asta. Uite, o posibila forma: N-am de gând să scriu despre lăsarea nopții. Despre întuneric sau fobii. Nici măcar despre tine nu intenționez să scriu Să fie credibilă noaptea asta în care m-am spânzurat de lustră Scaunul scârțâie surd - și haț; lumina se joacă de-a prinselea pe pereți. Umbrele se ascund, se întind, se contractă. Nu-mi mai amintesc nimic. E doar tata învățându-ma să ma bărbieresc, mama făcându-mi un sandviș dimineața. Mi-e sila să încerc din nou sa desfac o bere. Ca și cum viața ar fi un microb leneș ce-mi intră în sânge. asta ramane in picioare, atat, plus ca e mult mai frumos, mai auster. E transant, neimplicat, chiar. Lasa impresia unei emotii reci. Fii atent si la persoana pe care o folosesti. ba fol. pers. I, ba a IIa, e derutant, mai ales atunci cand n-ai niciun motiv s-o faci. aici chiar n-ai. Plus ca ai si greseli de genul: ar fi un microb leneș care-ți intră în sânge Gandeste modificarile, poate n-am taiat versurile asa cum probabil ai fi facut-o tu, dar e mai misto varianta mea. | |
| = veni vidi placuti | cristina minea [27.May.10 13:33] |
| Memorabil: "a muri e ca și cum ai decoji un ou o nucă/ până la miez":) Annabel Lee. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [27.May.10 13:48] |
| maria, laurențiu mulțumesc pentru semne, sugestii... maria - mă voi gândi la cele 3-4 versuri șoc. Am toată ziua la dispoziție :) Mulțumesc pentru încredere, pentru stea... laurențiu - poate ai dreptate, e mai bun textul tău, dar e lucrat pe textul meu :), e mai ușor să tai, să formezi un tot din alt tot, poate mai încărcat. Oricum sunt bune sugestiile tale, voi ține cont de ele, voi posta chiar o varianta 2 la textul asta, pentru că ar fi nedrept să scot prima strofă acum. Apoi poate că ai dreptate în ceea ce privește definițiile, dar eu credeam că plictisesc doar clișeele, iar aici nu cred că sunt :). Varianta pe care o propui e puternică, bună, dar eu voiam să scot partea cu amintirile gen tata/mama - vrăjeli le spuneam :)... În fine, mulțumesc. Sincer! Voi lucra și să vedem ce apare... alex | |
| = semn mic | Geta Adam [27.May.10 14:50] |
| - "hipodromul din spatele pleoapelor" - as scoate hipodromul - partea care mi-a placut: "smulgi luna...uitarea" si ultima strofa | |
| = "până la miez" | Nicolae Popa [27.May.10 17:19] |
| De fapt, acest poem ne învață că "moartea e doar materia ce-și pierde echilibrul"... Încă o definiție de care va trebui să țin cont în drum spre... | |
| = ~ | Alexandru Gheție [27.May.10 19:30] |
| va multumesc pentru semne... voi tine cont de sfaturi, ma bucur ca a placut... va mai astept aici, cu drag alex | |