| = "curenții umoristici diferiți" | Monica Manolachi [31.May.10 13:42] |
| Convinsă fiind că fără umor nu se poate, am parcurs scrisorica (semnată și de mine? am fost la Iași poate și n-am aflat încă?) savurând fiecare detaliu. Prin urmare, mă mai aștept la alte comiteri. M. | |
| = O istorie tristă | Dan Norea [31.May.10 14:59] |
| Fiind eu inginer meticulos și nu prozator de succes, vin cu detalii asupra întâmplării din dormitorul celor două doamne. Într-o pauză, am mers la ele cu un motiv cât se poate de bine întemeiat (nu vi-l spun, pentru că îl veți considera pretext). Carmen și-a dus aminte de comentariul meu elogios de acum trei zile (ceva cu "Jos textila" în semn de omagiu) și s-a hotărât să-mi demonstreze că și invers e valabil, adică și ea îmi poartă un oarecare respect. Așa că s-a dezbrăcat și a făcut un duș. E drept că, timidă fiind, mai întâi a închis ușa de la baie. Rămas singur cu Florinel, m-am fâstîcit de tot și, în loc să-mi depun omagiile textile la picioarele ei, am scos CUC-ul (de fapt mai mulți, vreo 30 bucăți) și i-am propus să pună mâna pe pix... și să semneze și ea, în calitate de coproprietar. Nu știu cât de dezamăgite au fost ele, dar eu am plecat tare amărât. Și, ca orice tip care a scăpat o ocazie (de ăia care au scăpat două nici nu mai vorbesc), m-am întors după trei minute, sperând că pot repara ceva. Am bătut la ușă și Carmen, care probabil simțea și ea oarecare regrete, mi-a strigat prin ușă "Ocupat!", cu alte cuvinte "Pleacă de aici, eu pe Norică îl aștept". Odată intrat, ne-am convins amândoi că ocaziile pierdute sunt duse pe apa sâmbetei (într-adevăr, era sâmbătă după amiază). Și atunci, plin de tristețe, i-am recitat din Topârceanu "Rămâi sănătoasă, cucoană, că-mi iau geamantanul și plec!". De fapt nu era vorba de geamantan ci de borsetă, pe care o uitasem dinadins la ele în cameră. Trebuie să recunoașteți, e o istorie tare tristă! | |
| = cu derogare | Laurențiu Orășanu [31.May.10 15:19] |
| Atropină prea scumpă ochilor mei ca să nu te iau peste tot cu mine, Știi cum mi-au crescut dioptriile când te-am sorbit din ochi, prima dată, la Vișeu, de sus. Noroc că mi-ai servit prompt atropina diluată cu horinca locului. Știam că vei fi lângă mine și la Alba, dar m-am înșelat în privința locului. N-a fost podiumul. O ușoară răceală m-a exilat în sală, la o distanță convenabilă fumatului, de tine și de Elis. Mă uitam la Jorz și nu-mi venea să cred. Mă uitam la Cuzuioc - la fel. Dacă aș fi concurat, mai erau ei așa de veseli? Nimeni nu se uita la mine. Puteam să fumez cât ținea pauza pe care, ca și pe Agonia, mi-o luam singur. Mă gândeam, știi tu, ca la prima întâlnire: ce-o să creadă despre mine Nelu Gârda și Elis Râpeanu? E greu să-ți porți celebritatea: sper că m-am descurcat binișor cu fumul de la LM-uri, băgând în ceață multe alte fumuri. Dizeuza de la Sebeș, știi tu, cea cu vocea prelungită până la glezne, mi-a propus o colaborare: când obosește ea, să cânt eu. Am refuzat-o, propunându-i să obosim împreună. Nu e adevărat că am fost timid, și că n-am profitat de timbrul vocii ei: a fost prea puțin vin. La plecare, când ne-am despărțit cu atropină în ochi, am pus între mine și Loredana Floretina, pe bancheta din spate a lui Norică, o valiză cu fluturi, exact așa cum m-ai sfătuit. Tot la plecare le-am spus și bancul cu cocoșul gentleman. Cu acest prealabil am folosit amândoi, eu și Loredana, judicios, bancheta: am dormit pe rând; în rândul al doilea, că Norea trage mereu să ajungă primul, de-aia și conducea ca și cum ar fi vrut să ajungă numai el la Constanța. Ne-am ținut bine de fluturi, și am ajuns - vii și cu cărțile Loredanei tot necitite - în Bucureștiul de unde îți scriu pe această tastatură QWERTY. E greu fără tine, dar mai greu fără premii. Mai lasă și tu de la tine. Cred că asta e singura problemă între noi doi. Atunci când vei mai ceda și tu, nu numai atropina, ne vom vedea, te asigur, cu alți ochi. Ochii care tot mai văd, deși atropina e pe sfârșite. Calimero, cu auto/derogare | |
| = În ambianța rotocoalelor de fum! | Ion Cuzuioc [31.May.10 20:09] |
| Fiind un inamic inveterat al Tabagismului,am urmărit cu atenție"plăcerea" fumătorilor:Ioan Jorz trage din pipă ca un corsar,Ananie Gagniuc se grăbește fumând ca un elev la colțul școlii de teamă să nu-l vadă-învățătorul,Florentina ca o mândră baronesă încrezută-n sine,Atropa-Carmen-Belladona-Mătrăguna-Nina-Iași nu fumează,ci țigara(eta)trage din trupu-i mlădios ca un gât de lebădă.Fumează de dragul fumatului mai mulți,ca- așa li-i deprinderea cea rea și doar Laurențiu Orășanu fumează ca un căpitan de corabie,savurând gustul tutunului și trăgând cu ochiul la marinarii săi de pe punte.Se zvonește-n târg,ca la unul din Festivalurile din toamnă,care se fa desfășura cu genericul"Răbdare fără tutun"fumătorilor li se va interzice să ia papa-n gură timp de trei zile.DEpendenții de tutun vor delira,iar creațiile lor vor fi citite aidoma operelor lui Fiodor Dostoevschi.Regina balului,căci așa s-a numit pe sine la aLBA Iulia,Elis Râpeanu va bate din palme și va replica inspirat la opusurile confraților.Vor fi mulțumiți și discipolii lui Esculap,că băștinașii noștri vor trăi sănătoși și vor pleca în eternitate tot sănătoși. Cu sănătate și noroc,bunul vostru prieten și nici într-un caz al țigarei și a celora care o i-au în gură Ion Cuzuioc! | |
| = Draga mea Atropina | Florentina-Loredana Dănilă [31.May.10 21:12] |
| Citit-am cu mare emoție acuta-ți cronică de festival îndreptată direct și nedeviabil către mine. Am citit-o în gând, de teamă că, de-aș fi citit-o cu voce tare, mi-ar fi tremurat glasul ca atunci, la festival, deodată cu mâna aferentă și picioarele indiferente pe care abia de mă mai țin, după o zi de muncă infernală de mi-a ieșit tot festivalul pe nas. Punct. Despre dezvăluirile tale cu succesuri nonagenare și dușuri de-o parte și de alta a ușii eu n-aș fi dezvăluit nimic nici moartă, darmite vie. Dar, dacă tot ai început, dă-mi voie să-ți amintesc de ceva ce ți-a scăpat: cafeaua la care l-am invitat pe Norică în timp ce tu îți făceai de cap cu dușul și pe care n-am avut în ce să i-o torn, noroc cu tine care ești mai miloasă și te-ai decis să speli scrumiera pentru a fi utilizată pe post de ceașcă. Îți mulțumesc pentru această scrisoare șugubeață și promit că la următorul festival o să iau și fixativul la mine:), să nu mai fac uz și abuz de bunurile altora. Cât despre călătorie, a fost așa cum ți-a descris-o Laurențiu, noi neputând să facem nicio mișcare din cauză de geantă pe post de zid chinezesc. Despre Calimero ar mai fi de spus că l-am solicitat la coloană, dar nu așa cum te gândești tu și rău-voitorii de pe site, ci așa cum m-am gândit eu: punându-l să-mi care cutiile cu prețioasa scriitură exemplare aprox. 300, de la mașină până în locul meu de odihnă. Nu, nu ăla cu verdeață (Doamne ferește!), ci ăla dintre betoane și claxoane. Cu drag, a ta VIP-erină din Slobozia, F. | |
| = Când te strâng opincile... | Ioan Jorz [31.May.10 22:27] |
| Elisabeta, care l-a dus de râpă pe Râpeanu, cântă doar în registrul hiper-acut! Ne-a chinuit ca pe Isus, Ca pe iobagi - pe vremuri - gofii, Luând doar notele de sus... Eu cred că o strângeau pantofii! Ioan J P.S. Faptul că au apărut noi fumători, în gașca noastră (ajunsesem, la un moment dat, singurul fumător, între epigramiști) este un motiv de bucurie, nu unul tragic - cum îl vede Ion Cuzuioc. Adică, înseamnă că întinerește "Uniunea". Semn bun! Nota bene - cum spune prietenul Ionel Iacob-Bencei - fumătorii, nou apăruți, au și valoare! P.S.1. Eu nu auzeam cuvântul "Ocupat!"... Și ar fi fost ceea ce ar fi urmat! | |
| = eh, nu prea stiu cum a fost | Anni- Lorei Mainka [01.Jun.10 01:42] |
| presupun ca va fost bine relatarea ta piperata merge la suflet....si da, as vrea sa fiu de fata... | |
| = . | iarina copuzaru [01.Jun.10 02:28] |
| Te citesc întotdeauna cu plăcere. Iar fotografia pisicească este extraordinar de faină:) | |
| = erata | Anni- Lorei Mainka [01.Jun.10 02:45] |
| v-a fost bine ....ma tot grabesc si uite asa uit liniute...scuze , dar cum vezi ma intorc la text | |
| = Atenție, organizatori! | Laurentiu Ghita [01.Jun.10 13:58] |
| Reiese cu tărie din articol Că, tot mai multe doamne invitate, Creează un potențial pericol Pentru epigramiștii peste o etate! | |
| = scuză laudativă | Ion Diviza [01.Jun.10 14:47] |
| Îmi place gluma ta (a)fumată Și râd ținându-mă de burtă După o bere diluată De-o proză (premiată) scurtă. | |
| = Dragilor mei comentatori | Atropa Belladona [04.Jun.10 05:53] |
| Sa incepem cu doamnele, c-asa e politicos, deci, Monica, Florinel, Ani-Lorei si Iarina, apoi sa continuam cu domnii Danut, Laurentiu (Ghiocel), Ionel, Nelu, Laurentiu si Ionica, va multumesc tuturor pentru lectura si semn, din pacate, o inmormantare m-a tinut departe de voi si de calculator, dar si cu picioarele pe pamant, asa ca va rog sa-mi iertati raspunsul scurt, inatrziat si nepersonal, va asigur pe fiecare dintre Domniile Voastre de toata aprecirea si recunostinta mea, sa ne citim sanatosi,(ca-i mai important decat orice), Matraguna | |
| = Festin la cub ! | Aurel Sibiceanu [04.Jun.10 08:45] |
| Uluitor de frumos text, cum, de altfel, sunt toate strălucirile minții semnate de Doamna Belladona! Interesant este că aveți un soț și nu numai că este în viață dar vă poate și pili dinții! Stajnic bărbat trebuie că este! Cu stimă, distinsă Doamnă! | |
| = Re | Aurel Sibiceanu [04.Jun.10 10:03] |
| Am simțit nevoia să revin și să mai citesc textul încă o dată, e ca un exercițiu de stil acest text, prilej cu care am citit și comentariile. Așa am aflat de tristul "eveniment", de starea de spirit actuală a Dumneavoastră. Acum realizez că gluma din com-ul meu este deplasată în acest context de viață și de moarte. Primiți, Distinsă Doamnă, cuvintele mele de compasiune și rugămintea de a mă ierta pentru involuntara mea greșeală. | |
| = D-lui Aurel Sibiceanu | Atropa Belladona [10.Jun.10 16:45] |
| Domnule Aurel, nu pot fi decat onorata de semnul de lectura si apreciere din partea unui cititor ca Dvs., drept pentru care va astept oricand, cu mare placere in pagina mea, iar mortii, Dumnezeu sa-i ierte, sunt mult mai bine ca noi, acolo unde sunt, n-aveti de ce va cere scuze! Va mai astept, numai sa am cu ce!:) Carmen | |