| = Scuip pe gresie | Dragoș Vișan [26.Jun.10 17:16] |
| Un coșmar prelins ca un flux, ieșit ca refluxul dintr-un trup văzut din perspectivă neoavangardistă și kafkiană. Foarte bine conotat tavanul de rai și pardoseaua iadului, din camera ta de luat vederi onirice și fantaste. Mi-a plăcut acest poem, c-un fantastic ponderat de oniric și autobiografic. Se simte și urma de protest social, bine camuflată. | |
| = Dragoș, | Liviu-Ioan Muresan [26.Jun.10 17:31] |
| dacă urma aceea se simte e perfect. Credeam că o să fie neglijată. Cine știe să citească o face bine. Mersi. LIM. | |
| = șantaj raiul... | Ottilia Ardeleanu [26.Jun.10 18:03] |
| "sînt pe patul de moarte de cînd m-am născut mama însăși moare cu viteza atracției și mă strigă trezește-te pierzi refluxul acesta" - iată versurile care spun totul. pe "patul de moarte" visezi la raiul pe pământ. pe cât de mari și buni îngerii, pe atât de mari și urâte păcatele vieții. se simte acea greutate din suflet. imagini și limbaj pe măsura ideii. deosebite. și un pic de "limbă de piper"! Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottilia, limba de piper | Liviu-Ioan Muresan [26.Jun.10 20:03] |
| îmi face plăcea bunei citiri. Cred ca e bună revederea aici. Înțelegerea e cu atît mai bună. | |
| = Panica | Petrica Viorica [27.Jun.10 07:26] |
| Titlul atrage ca un magnet, ne e frică de patul de moarte, oricât de curajoși am fi. Poemul e un strigăt, un îndemn spre liniștea interioară pe care cu greu o putem obține, în viața de zi cu zi, și mai ales în somn, cu coșmarurile noastre. Motivul șantaj la tot pasul. "Patul acesta e un mall/ iau op înghețată pe băț și înjur/ toate pastele de dinți și reclamele" ...e și asta o poveste drăguță cu mallul meu de data această...cu fântâni cântătoare, îmi place da o notă de veselie, doar una. finalul e cutremurător ca orice strigăt al mamei. A fost iar un vis ? A fost un coșmar? Pe noi, cei ca noi, coșmarurile ne inspiră să scriem, dar cu câte sacrificii ! | |
| = Petrica Viorica | Liviu-Ioan Muresan [30.Jun.10 21:11] |
| Așa este, ne e frică de moarte. O dorim viață veșnică. Cred că merită să sperăm. Nu, nu e un coșmar, dar poete deveni :) Vă mulțumesc de trecere și semn. LIM. | |