| = parere | Nuta Craciun [22.Aug.10 17:10] |
| eu as "complica" putin povestea ta de dragoste, pentru a o scoate din facil, scuza-mi indrazneala, ultimul cuvant e oricum al tau :) e de-ajuns să mă privești cămașa se descheie singură pe rând toate se desfac si ceruri si mări nu e nimeni cu noi doar o icoană ne sărută pe rând | |
| = Nuța Crăciun, | Ottilia Ardeleanu [22.Aug.10 21:33] |
| încântată de trecere și mulțumesc pentru opinie. varianta propusă este frumoasă, însă, schimbă nuanțele. poate părea un simplu text. nu știu. deocamdată, voi lăsa așa. pot regândi, dar nu acum. mulțumesc, încă o dată. și nu e vorba de îndrăzneală, apreciez sinceritatea. Ottilia, cu drag | |
| = icoană. Ottilia | Ioan Barb [22.Aug.10 22:13] |
| Un poem în care se vede progresul. Aș înlocui cumva ultimul vers. Mi se pare foarte reușit. Cu prietenie, Ioan. | |
| = icoana. | Ottilia Ardeleanu [22.Aug.10 23:03] |
| Mulțumesc, Ioan, pentru trecere și cuvinte. ultimul vers e important. va rămâne. Ottilia Ardeleanu | |
| = părere | Liviu Nanu [23.Aug.10 00:17] |
| Îmi permit o mică sugestie: Termenul icoană apare de două ori în text și o dată în titlu. Ar trebui mers pe sugestie sau căutate sinonime... Cu scuze pentru deranj al 68-lea cititor, anton | |
| = domnule Liviu Nanu, | Ottilia Ardeleanu [23.Aug.10 10:44] |
| mă onorează trecerea dumneavoastră pe aici. niciodată să nu vă gândiți că m-ați putea deranja. îmi face plăcere. am modificat, deocamdată, titlul. vă rog, mai "deranjați-mă" când aveți timp! vă mulțumesc frumos, Ottilia Ardeleanu | |
| = Doamna Ottilia ! | Aurel Sibiceanu [23.Aug.10 11:07] |
| M-ați obișnuit cu texte în care subtilitățile erotice erau, bine chivernisite. Într-o poveste, așa cum sugerează D-na Crăciun. Credeți că femeia din acest poem este prima care se simte dezbrăcată de privirea bărbatului, singura care simte că o părăsește borangicul cu durere, că inul o trădează și-i cade la picioare, că muselina se evaporă de pe venusianul munte? Vă somez cu drag să continuați poemul, să-i creșteți o poveste, dincolo de starea feciorelnică de acum... | |
| = Domnule Aurel Sibiceanu, | Ottilia Ardeleanu [23.Aug.10 13:00] |
| după așa o muștruluială, a trebuit să las altele și să revin, de urgență, pe text. ideea poemului este chiar "starea feciorelnică" de care amintiți și nu altceva. mi s-a părut că doar acele versuri spun ceea ce trebuie, în simplitatea în care îi stă bine unei fecioare și, de asemenea, că ultimul vers spune totul. se pare că m-am înșelat. am mai adăugat câteva versuri, care cred că pot întregi poemul. Și poate că îi conferă și o notă poetică. Vă mulțumesc foarte mult pentru intervenție. Ottilia Ardeleanu | |