| = iarba își părăsește zvonul amărui | Alexandru Gheție [03.Sep.10 15:18] |
| finalul e deosebit - ”În struguri sunt ferecate noi cuvinte din limba sarmată, iarba își părăsește zvonul amărui peste morminte…” personificări-metafore cu iz de toamnă. frumos, alex | |
| + Aurel Sibiceanu – aură sibilinică | iarina copuzaru [03.Sep.10 16:12] |
Eu am făcut din poezie un cadou pentru mine. Și nu întâmplător. Dar ăsta e un alt zvon al toamnei :) Aici găsesc limba vindecătoare a unui anotimp sibilinic – precum un ibis ce ține răsăritul lunii în pîntec. Și mai las steluța, fiindcă poezia îmi permite să fac legătura jungiană între mormînt și arhetipul feminin (rareori mi se întîmplă să fac astfel de descoperiri fără a demitiza sensurile). E posibil ca autorul să nu fi intenționat să transmită acest mesaj, însă eu, de vreme ce am transformat poemul în cadorisire, mi-am permis să fac o transpoziție:) | |
| = Jaroslava, Alex | Aurel Sibiceanu [03.Sep.10 19:43] |
| Iaroslava - mulțumesc pentru luminița gălbuie ca puiul de gutuie...Frumoasă și bogată să-ți rămână inima și în toamna aceasta... Alex - mulțam de cuvinte și să ai grijă de... Ile și sibile... Sic! | |
| + părere | Liviu Nanu [04.Sep.10 17:13] |
| De remarcat lirismul bine temperat al poemului și finalul. Autorul îl obligă pe cititor să-și deschidă mai multe simțuri deodată vizual - „lumina e aurie” auditiv/gustativ/olfactiv - „dulce zvon de toamnă”, „În struguri sunt ferecate noi cuvinte din limba sarmată”, „zvonul amărui”. Și peste toate, un sentiment de liniște și bucurie cu care deschide poemul. | |
| = Meître Nanu | Aurel Sibiceanu [05.Sep.10 11:36] |
| Măiastrul arcaș și de cuvinte, care sunteți, chiar a găsit, ochit și nimerit țintele poeticești ale umilului autore care vă aduce mulțămiri pentru înstalare... | |
| = dulce zvon | Silvia Goteanschii [05.Sep.10 15:01] |
| un poem pe care l-aș strânge la piept ca să simt durerea divină și dulce din spatele răndurilor, să văd nevăzutul din lumina vizibilă. un imn cuminte pentru Cel care a făcut gâza și a plăsmuit toamna. și toate celelalte. și noi cu voi. cu multă căldură spirituală, silvia | |
| = "iarba își părăsește zvonul amărui" | silvia caloianu [05.Sep.10 15:08] |
| frumos... (nu mai am cuvinte, deocamdata... fug sa vad in DEX ce inseamna "acatist") apropo: nu ar fi mai bine sa nu se repete cuvantul "zvon"? | |
| = Silviilor | Aurel Sibiceanu [06.Sep.10 13:35] |
| Silvia Caloianu - mulțumesc de trecere și sper că dex-ul va fi fost concis! Zvonul e repetat cu intenție; acum pe toate le simt ca pe un zvon paradoxal - ca pe unul cu certitudini discrete în el... Silvia Goteanschii - mulțam pentru căldură. Adevăratele imnuri sunt cuminți și de aceea stau doar în starea de "le-aș strânge la piept..." | |