| = iubirea devenită o lămâie cu miez găunos. | Ottilia Ardeleanu [13.Sep.10 20:42] |
| este chiar profund poemul. creează senzația de vid interior ("nu ar fi existat vreodată lumină. cuvânt. îmbrățișare. viața."), de claustrofobie în exteriorul ființei ("în cercul vieții devenit prea strâmt nu mai era loc pentru el. și nici pentru noi."). și de trecere inutilă a vieții în lipsa acelui sentiment - lămâie... frumoasă imaginea copilului regăsit în conturul de fereastră! am citit cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = ottilia, | Ela Solan [14.Sep.10 09:58] |
| da, un fel de prabusire in eu si ratacire, trecere inutila precum spui, dupa ce iubirea dispare si tot ce s-a construit prin si in jurul acestui sentiment se naruie, dezbracand de orice sens cercul vietii si incarcand-ul doar cu regrete intr-un acel prea tarziu in care se produce totusi trezirea...multumesc pentru lectura si semn. elsa | |