| = . | nica mădălina [08.Jan.11 17:04] |
| e un plus de prospețime aici, comparativ cu alte texte ale tale. având în vedere formularea jucăușă a lucrurilor, de altfel serioase, pe care le spui și pentru că atunci când spun formulare mă refer la punerea în cuvinte, nu cred să mai fie necesare și jocuri la nivel de așezare în pagină. mai precis, mă refer la folosirea punctuației ca joc - vezi punctele de suspensie. te poți, așadar, lipsi de ele. poți miza, niciodată nu dă greș, pe naturalețe, mai ales că acolo spui despre lucruri importante tocmai prin firescul lor. nu e nevoie să le accentuezi prin puncte de suspensie, ca și cum le-ai pune în vitrină. e un exces. apoi, în cadrul formulării considerate la nivel de cuvinte, aș avea de obiectat la acel cu lăsat stingher, ca vers autonom, probabil pentru a sugera faptul că șirul nu se oprește acolo. cred că poți găsi altă modalitate prin care să faci asta, întrucât acel cu bate la ochi precum ceva căutat și asta strică ludicul și prospețimea de care spuneam. la numele muzeului poți renunța la ghilimele, e de ajuns că alegi să-l scrii cu majuscule în contextul în care numele celor mai importanți decât el cu minuscule, pentru a sugera că-i ironizezi și că încerci, prin asta, o autoironie. cam asta am avut de punctat. | |
| = re | Silvia Goteanschii [08.Jan.11 17:28] |
| mădălina, mă gândeam că pot folosi punctele acelea jucăușe ca spațiu de umplere în sensul unor enumerări continue, subânțelese și subordonate celor exprimate grafic și care ar fi la fel de importante, deși, subepiteliale. dacă se simte exces, schimb. te rog să reformulezi ce-ai vrut să spui prin fragmentul 4 al comentariului pentru că nu am înțeles exact la care parte a poeziei te-ai referit. și cu muzeul se rezolvă :) | |
| = . | nica mădălina [08.Jan.11 17:31] |
| apoi, în cadrul formulării considerate la nivel de cuvinte, aș avea de obiectat la acel "cu" lăsat stingher, ca vers autonom, probabil pentru a sugera faptul că șirul nu se oprește acolo. cred că poți găsi altă modalitate prin care să faci asta, întrucât acel "cu" bate la ochi precum ceva căutat și asta strică ludicul și prospețimea de care spuneam. iată, am spațiat și am pus niște ghilimele hint, în caz că mai e nevoie: strofa 2. | |
| = re | Silvia Goteanschii [08.Jan.11 17:50] |
| oops! eu îmi centrasem atenția pe altceva. cred că mă pot lipsi cu ușurință de cu-ul cu pricina. multumesc! | |
| = silvia goteanschii-bine | Nache Mamier Angela [08.Jan.11 19:08] |
| un poem senin^,care degaja multa dragoste de viata,de semeni,o uimire sinceraîn fata "frumusetii de a fi",un murmur adresat Vietii cu majuscule prima strofa nu m-a captivat, dar ceea ce urmeaza poarta amprenta personala a unei poete de talent ,care asculta vocea inspiratiei dar dozeaza cu mestesug cuvintele simple care ne vor sopti la "ureche" multe din componentele extazulu pe care autoarea îl resimte pâna la "uitarea" de sine: "nu mai fac nimic pentru mine nici macar nu clipesc ..." e un final foarte reusit | |
| = Sylvie, | Ottilia Ardeleanu [08.Jan.11 20:45] |
| îmi place sinceritatea, delicatețea, fluența discursului. are farmec și atinge, ceea ce este foarte important. felicitări! Ottilia | |
| = re | Silvia Goteanschii [09.Jan.11 15:06] |
| Angela, vă mulțumesc pentru că ați găsit amprenta aceea personală. Ottilia, mulțumesc pentru semn. vă mai aștept cu drag! | |