| + cienva care se pricepe la moarte | emilian valeriu pal [09.Jan.11 14:09] |
| in primul rind, nu-mi prea place titlul, cred ca se putea unul mai in ton cu textul. Si nu-mi plac nici poemele in care se vorbeste de poeme. In schimb sint citeva secvente cu care am rezonat. Pare facila partea cu facebook, dar pe mine nu ma deranjeaza. Fiecare moare asa cum ii e viata. Unii stau la capatiul unui motan, altii stau la capatiiul unui boschetar. Am rezonat, pentru ca de multe ori mi-am pus problema responsabilitatii in fata mortii. Acolo la cursul de trainig, eu as fi mers mai departe si as fi spus o firma de catering, dar asta e doar viziunea mea. Si am mai rezonat pentru ca pe 23 decembrie 2008, fara absolut nici o legura cu textul asta scriam asa: iată cum lumea dispare în timp ce eu o respir dă-mi doamne un medic să mă țină de vorbă în timp ce țărîna îmi intră în gură | |
| = err | emilian valeriu pal [09.Jan.11 14:25] |
| Evident, "cineva care se pricepe..." | |
| = Emilian, cu mulțumiri | Alina Manole [09.Jan.11 17:35] |
| Emi, cred că noi, în ciuda distanței uriașe de la Iași la Roman, avem ceva în comun: și eu consider corect tot ce ai scris mai sus. Îți mulțumesc și sunt onorată să gândim la fel. | |
| + "simțeam gândurile motanului" | silvia caloianu [14.Jan.11 19:40] |
| te citesc-recitesc... cred ca imi e greu sa fiu obiectiva. pentru ca am discutat chiar inainte sa scrii? nu stiu. ma emotionez. recunosc: chiar ma doare. si nu pot spune ce. si nu pot spune cum. si las o stea. pentru sinceritatea asta a ta dezarmanta. si pentru cursivitate. (as omite, in mod sigur, expresia: "cum să urăști fericit". poate ca si facebook-ul, cu tot cu ce zici in final? stiu ca si tu imi ziceai sa omit yahoo si gmail din textul meu... vezi, tu...) | |
| = Silvia, cu mulțumiri | Alina Manole [18.Jan.11 04:59] |
| Silvia, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut sinceritatea mea poetică :). | |
| = da. | Florina Daniela Florea [28.Mar.11 11:41] |
| Am citit cateva poezii azi (nu am mai citit de mult) Alina scrie despre cine te va tine de mana la moarte persoana aceea speciala care sa te inteleaga ce frumos e sa poti muri fericit singura certitudine pe lumea asta, categoric. restul sunt himere. toate. spune Alina in poezia ei ca sunt prea multe carti despre cum sa traiesti fericit cum sa fii fericit si nici una despre lucrul cel mai real cum sa mori fericit are dreptate. ma gandesc acum cine ma va tine pe mine de mana si cum sa intreb. si cred da, cred asta: o poezie e reusita atunci cand, dupa ce o citesti, te simti cumva personaj principal de parca textul acela ar vorbi despre tine. | |
| = parere | George Sinescu [22.Jan.13 13:11] |
| Text cursiv si pictural. Mi-a placut cum s-a conturat poezia si cum ai inchis cercul. | |