| = + | Vasile Mihalache [03.Feb.11 09:23] |
| "încremenită de un timp, față în față cu viața mea un tablou strâmb agățat, ceainic în prim plan, îmi imaginez o infuzie încă fierbinte, singurul fluid pe care l-aș bea acum fără durere" sunt versurile esentiale ale topitoriei din suflet. | |
| + poate ma insel | Cristina Sirion [04.Feb.11 00:22] |
| dar mi s-a parut zguduitor de real. nu vreau sa fiu acolo, poate pentru ca locul mi-e prea familiar. nu-i pot judeca frumusetea, valoarea artistica pentru ca pare plecat dintr-o motivatie care-l aduce involuntar in sfera artistica si, impresia e ca nici nu-ti pasa de asta neaparat. scrisesem "te felicit" dar e total nepotrivit. admir autenticitatea lui, ii da o forta care te poarta exact acolo unde trebuie. si pentru ca trebuie sa motivez steluta asta, am sa spun ca e pentru poemul din spatele cuvintelor. "aș da cu toate umbrele și toate personajele de pereții ăștia din trup, de aici, dinlăuntru, să ascult cum se aude simfonia lor până dincolo de ferestre" mi se intampla rar sa ma transpun in ceva spus direct, fara linii ocolitoare, fara metafore-ascunzis. sper sa fiu inteleasa. :o) | |
| = semn de lectură | Marga Stoicovici [05.Feb.11 00:09] |
| un poem care m-a ținut închisă în el până la final. am ieșit amețită și cu unghiile adânc înfipte în palme. nu pot să comentez nimic pe seama tehnicii, prozodiei și alte cele și nici nu are sens. e totul forță și mult, mult suflet. doar o părere și multe trăiri amestecate, Marga | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [20.Feb.11 18:21] |
| Pasa, topitoria asta ne dă sens, orice ar fi. Cristina, păstrează poemul din spatele cuvintelor, singura scenă unde se desfăsoară el autentic. Marga, cred că cel mai fain ai simtit când ai putut iesi din ”închisoarea” poemului si ai putut respira, ameteala trecând. multumesc frumos, ela | |
| = În loc de steluță , o floare! | Ion Cuzuioc [20.Feb.11 18:51] |
| Ca medic fiind de specialitate,am încercat să pătrund în psihologia autorului(autoarei)poemului dat.Imaginațiile și retrăirile și-au spus cuvântul.Cred că sunteți o fire puternică,optimistă și curajoasă! Sperați!Luptați!Învingeți!Cu sănătate și noroc Ion Cuzuioc! | |
| = Vasile, Ion | Ela Victoria Luca [22.Feb.11 15:12] |
| Vasile: scuze ptr "botez", am văzut ulterior. Ion: apăi de spiritul nu luptă, atunci ce sens au toate? mulțumesc, ela | |
| = Spiritul invocat | George Pașa [22.Feb.11 22:58] |
| Recitind azi textul și văzând comentariile, am crezut că iar am realizat performanța unui comentariu în afara subiecului. Și, pentru că tot am fost invocat(!), să spun și eu ceva: mi-a plăcut acea antiteză dintre "stările de agregare" din primele două strofe, precum și "filmul" acesta al interiorului, în care totul seamănă cu o carte. Într-un fel, trimiterea la Beckett nu este întâmplătoare, fiindcă acel "dincolo de" are un ecou, aș spune, într-o revoltă interioară, "dincoace". Pentru că și autorul (înainte de) își caută personajele printre umbrele trecutului, și acestea (după) vin în întâmpinarea autorului și, cred că nu mă înșel, ar putea fi chiar acei "curioși" care "se zgâiesc aiurea ca la un ceremonial de moarte". Eu aș spune mai multe, dar cred că ar trebui un eseu pentru aceasta. Și, acum, atent la replică, mă uit să nu îmi cadă vreo carte în cap! | |
| = Pasa, într-adevăr | Ela Victoria Luca [01.Apr.11 01:20] |
| deși tare târziu acest răspuns (mai ales după invocarea de atunci), el vine cu adevărat spre a-ți mulțumi și a ne re-aminti, dacă mai era necesar, cât de absurd e absurdul din viață, mai presus de orice teatru. ela | |
| = . | George Pașa [14.Aug.11 15:00] |
| Scuzele mele că revin după atâta timp asupra textului, dar, răsfoind texte mai vechi ale tale, am dat și peste comentariul acesta al meu, unde, recunosc, mă gândeam la cu totul altceva când scriam. Vorba lui Moromete adresată lui Cocoșilă. În fine, voiam să spun că referirea mea de atunci era la Pirandello, nu la Beckett, dar cred că se potrivește și așa. | |