| = Mi-au devorat iubirea | Elena Marcu [13.Mar.11 20:45] |
| Ca de obicei, un text extrem de simpatic, autoironic și nebun de bun.:) Un umor pe care deja m-am obișnuit să contez. Personal, m-aș fi lipsit de dialoguri. | |
| = Dovada iubirii mele era acum în stomacul lor | Florentina-Loredana Dănilă [13.Mar.11 21:32] |
| Da, cu adevărat un text deosebit, prin calitatea umorului, prin situațiile create, la limita absurdului, prin întorsăturile meșteșugite de condei. Felicitări!!! | |
| = Elena, Florentina | mihai nedelcu [14.Mar.11 15:02] |
| Elena, cu dialogurile înclin să-ți dau dreptate. Am încercat un artificiu nou pentru mine, mai ales cel din imaginația personajului dar n-a ieșit prea grozav. Din păcate primul dialog cu colegii de cameră a fost cât se poate de real, iată ce se întâmplă dacă se introduce prea multă realitate în ficțiune... Mulțumesc amândoura pentru aprecieri/încurajări și vă pândesc viitoarele textele, sper să vină curând. | |
| = pe la spate | Dorian Duma [15.Mar.11 02:43] |
| Ai simtul umorului, cel putin in scris. Insa de multe ori e (iar daca nu e, pare) fortat. Un fel de cu tot dinadinsul. As putea sa-ti spun si sa te si conving, pana la urma, ca in cele mai umoristice texte nu apar poante pe cm patrat. Un text suprasaturat de poante chiar enerveaza. Si creeaza un efect invers. Umorul trebuie dozat si aici sta talentul. | |
| = Dorian | mihai nedelcu [15.Mar.11 14:43] |
| E frumoasa teoria ta dar nu mi-ai spus nimic nou, de felul meu sunt mare amator de texte umoristice. Ai surprins perfect problema în ultima propoziție. Dar așa cum tu-mi scrii că sunt prea multe poante pe cm^2 la fel o grămadă de cunoștințe îmi spuneau în trecut că nu sunt suficient de multe și că se plictisesc. Calea de mijloc e desigur cea mai bună dar și cea mai grea...Oricum mulțumesc de atenționare, nu pricep însă titlul mesajului. E simplă vulgaritate, sau ceva mai adânc? | |
| = Aprob fără rezerve | Dan Norea [15.Mar.11 13:55] |
| ...tot ce s-a spus până acum. Dar numai pentru a poza în Solomon nu era necesar să intru aici. Așa că vin să explicitez spusele colegului Dorian Duma. Ai câteva avalanșe de poante în care umorul este inegal: - logica alegerii tortului; - întâmplările de la cofetărie; - scena aprinderii lumânării... Umorul debordant presupune o anumită stare a autorului, o inspirație divină. Aici nu e cazul, se simte tehnica înghesuirii poantelor. Unele reușite, altele ușor forțate. Vreau să punctez spusele Elenei și să o contrazic un pic. Elena este un cititor special de umor, pentru că îl practică și ea cu succes. E drept, cam rar, după gustul meu. Dar cititorii obișnuiți simt nevoia unui text mai aerisit, nu prea lung și nu prea înghesuit. Asta e diferența față de scriitorii "serioși" - umoriștii au acces și la cititori obișnuiți. Acces potențial, evident - accesul real e mai degrabă o problema de marketing. | |
| = Dorian si Dan | mihai nedelcu [15.Mar.11 14:43] |
| Înțeleg comentariile, sunt surprins doar de numărul relativ mare de accesări față de un text precedent "La dentist" care este după părerea mea mult mai aerisit. Am scris textul de față acum mai bine de 10 ani, eram mult mai repezit atunci. Sigur că l-am mai modificat pe aici pe colo dar am păstrat mare parte, poate și din nostalgia vremurilor de studenție. Una peste alta apreciez criticile voastre! PS. As fi recunoscator cui mi-ar explica ce pot să fac ca să postez texte în colecția "Texte umoristice" sau oricare altă colecție, ca să nu mai încurc cititorii de proză profundă. Trebuie să avansez la un nivel >0 ? | |
| = iii | Elena Marcu [15.Mar.11 15:03] |
| scuze de revenire... Mihai, eu am citit și „La dentist”, dar, înghesuit sau nu, mi-a plăcut mai mult textul ăsta:) Dane, să ne înțelegem.:) Nu m-am prins unde mă contrazici un pic, abia îmi suflecasem și io mânecile.:) Dar dacă e vorba de dialogurile pe care le „reproșez” eu textului, pentru mine cel puțin, rup un pic atmosfera confesivă și îmi restrâng participarea de cititor „complice”. La asta mă refeream și e mai mult așaaaa, o chestiune de gust personal până la urmă. Vezi cum ești? Am postat recent un textuleț cu pretenții umoristice, doar că nu cred că ai apucat să-l vezi tu. | |