| = Reliefare prin contraste | Viorel Darie [24.May.11 14:08] |
Ce mult ne spun versurile acestea: "Cum poate exista un pisc de munte, fără prăpastia din jur? La fel sunt piscul fericirii, cu prăpastia durerii." Să înțelegem că abisurile crează piscurile. Deasemenea, tristețile conturează bucuria cea mare. Doar că tristețea este peste tot în jur, pe când bucuria e rară. Și tot așa, insuccesele adâncesc postamentul pe care va fi innălțată consacrarea. Sentințe de gândire (nu neapărat filozofică, ci profund umană) dar de o mare sensibilitate și armonie a exprimării. Poemul dezvoltă idei în diferite direcții, este necesar ca cititorul să se poată comuta în timp util de la o situație la alta. Se crează impresia că sunt contopite mai multe poeme într-unul singur. Cu respect Viorel Darie | |
| = ”Viața” | Nicolae Sorina [26.May.11 10:56] |
| ne trezește din visare, ne reamintește cursul vieții, ne relaxează, gândind clar, pentru că doar în mijlocul naturii putem reflecta despre viață. Doar acolo avem capacitatea de a cuprinde cu privirea ochilor și cu cea a sufletului, ce sens au toate (aproximativ toate). Aveți mare dreptate când scrieți așa: ”Pare că izvor cu izvor se-nțeleg atunci când își unesc apele într-un singur curs; că frunză cu frunză se-nțeleg, atunci când se unesc într-un singur freamăt;” Mult succes, vă dorește Sorina. | |
| = Când pârâul ne spune o poveste | Stancu Leliana [27.May.11 11:33] |
| Am notat aceste gânduri pentru fiica unei prietene, care trecea printr-o "furtună" ce părea menită să-i schimbe viața. Nu știam dacă le va citi ori ce va înțelege, n-o cunoșteam. Acum suntem prietene bune și asta înseamna mult pentru mine. Sunt lucruri simple, pe care după o anumită vârstă le știm, dar mai puțin înțelese la vârsta fragedă. Și ca întotdeauna, în mijlocul naturii parcă suntem noi înșine mai ușor de înțeles, căci pârâul pe care-l priveam, gândind aceste lucruri, părea că spune chiar el o poveste. Poate chiar a mea. Doamna Nicolae Sorina, Domnule Viorel Darie, Vă mulțumesc pentru vizită și cuvintele dumneavoastră, prin care vă simt aproape, Violinne | |
| = "Suntem structuri în devenire" | Dragoș Vișan [30.May.11 18:54] |
| Ambarcațiunea acestei vieți este mai importantă decât apa și stâncile de care s-ar putea sparge. Acest peisaj montan care te-a inspirat o dovedește cu prisosință. Un poem în care pastelul se întâlnește cu poezia gnomică, sapiențială. Structuri metamorfice, vegetetale, stelare, adamice, evanescente, oamenii se pot regăsi din adâncuri și hăuri mai ales pe culmile ce se ivesc după ce disperă atâta! | |
| = Dragoș Vișan | Stancu Leliana [02.Jun.11 22:08] |
Cuvintele mele, ca apele răcoroase ale pârâului, ca adierea vântului ori ca petalele-n zbor, se vor pierde pe pietre și poteci. Murmurul izvorului și freamătul frunzelor, însă, vor duce povestea mai departe și-o vor îmbrăca în alte cuvinte, de poem nemuritor, la marginea unui vis. Vă mulțumesc pentru vizită, Violinne | |