| = && | Tudor Sascut [28.May.11 18:38] |
| "cu toți șerpii și balaurii mei polarizați pe la tâmple cu toată jungla memoriei mele strigându-mă pe nume". Sună fain. Se vede o ușurință narativă de unde ies și astfel de versuri, dar cred că ar trebui să mai existe niște ruperi/tăieri, altfel alunecă mai mult spre jurnal decât poezie. Dar la titlu big up din nou! | |
| = raspuns | silvia caloianu [28.May.11 19:06] |
| multumesc, da, am si omis niste randuri ("iar înainte de asta am crezut că plec / dacă mai aud rostindu-se cuvântul pastile") | |
| = cititorilor mei, bonus | silvia caloianu [31.May.11 07:47] |
| "Si, cind se uita fata, ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! Insa, tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie; ci le ia pe cite una si le laie si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate, si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie;" | |