| = părerea mea | Laurențiu Orășanu [02.Jul.11 14:31] |
| Regula lui Bencei ar trebui citită astfel: e de preferat (e mai valoroasă) rima încrucișată. Toți fiind de acord cu aceasta, introducerea chestiunii respective în discuția de față e înșelătoare. No connection. Recomandarea Trifu, Navarra, Ghițescu: e mai bine ca tema să nu fie exprimată direct în poantă ((argument (mine): să zicem că epigrama are ca titlu chiar tema, ceea ce nu e absurd de presupus: atunci, o repeți la poantă?)).E mai bine nu înseamnă interzis. Conform acestei interpretări, Nae Bunduri are dreptate, iar Norea se ține, ca de obicei, băț. Să vedem ce spun și alți colegi. Calimero | |
| = Fără prejudecăți | Gârda Petru Ioan [02.Jul.11 18:04] |
| Dacă iese ceva foarte bun, se pot încălca orice reguli! :) | |
| = Opinez și eu | Constantin Iurascu Tataia [02.Jul.11 20:07] |
Din punctul meu de vedere îi dau dreptate lui Bunduri, prea de multe ori citim catrene care sugerează poanta, fie din titlul catrenului, fie transcriind titlul temei în versul al patrulea.Eu mă feresc să adopt această formulă nu pentru că au recomandat-o monștrii sacri ci ca să evit căile facile.Și îmi permit să-l contrazic pe amicul GPI care dă exemplu de catren ce repetă tema epigrama lui George Petrone: titlul înscris "Unde duce băutura" care anticipează poanta nu este nici proverb, nici zicală, subliniază efectul băuturii excesive. | |
| = Re: Fără prejudecăți, opinez și eu | Dan Norea [03.Jul.11 11:24] |
| Calimero, citez din regulamentul de la Timișoara: "Condiții impuse: - originalitate - poantă - prozodie perfectă - lungimea versului de maximum 9 silabe - rimă încrucișată (1 cu 3 și 2 cu 4) - decență - fair-play". Eu de aici înțeleg că epigramele cu rimă împerecheată sau îmbrățișată nu vor fi depunctete, ci descalificate. Mă rog, probabil că în practică nu sunt date afară din concurs, dar cu siguranță că depunctarea e atât de drastică încât, indiferent de valoare, n-au șanse să câștige. Ceea ce nu mi se pare în regulă. La celălalt punct ai dreptate: DACÃ folosești tema drept titlu, nu e indicat să apară și pe post de poantă, în versul 4. Deși epigrama lui Petrone încalcă și regula asta, și totuși e apreciată. La Caransebeș, colegii i-au cerut în mod expres să o recite. Tataie, dacă epigrama lui Petrone era participantă la un concurs cu tema "Unde duce băutura", n-ar fi trebuit să o trimită ca să nu repete tema? Nelu, te aprob în totalitate: dacă, încălcând o regulă, scoți o epigramă de excepție, totul e OK. Iar eu completez: regula ar trebui amendată. | |
| = Totul cu măsură | Chitul Grigore [03.Jul.11 15:57] |
| Mi-aduc aminte că George Bernard Show spunea că : “Orice generalizare este periculoasă. Inclusiv aceasta. “ Nu cred ca trebuie să existe reguli stricte. Epigrama scrisă de George Petrone este un bun exemplu împotriva absolutizării acestei reguli. Sigur că nici varianta cealaltă, ca la doua sau trei epigrame să fie folosită aceeași poantă, prin repetarea unui vers, nu este recomandabilă. | |
| = Re: Totul cu măsură | Dan Norea [03.Jul.11 17:11] |
| Pentru a scrie epigrame, Îmi torn și duc mereu la gură Un păhărel gradat, în grame, Adică... totul cu măsură. Grigore, se vede că ești rebusist. Se pare că zicala ta preferată este "Est modus in rebus". Cu ea nu dai niciodată greș. Dar să nu generalizăm. :) | |
| = zic și io | milos petru [03.Jul.11 21:33] |
| Interesant articolul tău și interesante comentariile uneori cu păreri diferite la fel ca și rimele:încrucișate, împerechiate sau îmbrățișate. Am scris pentru un concurs următorul catren: Ne iubirăm în pădure Absolut din întâmplare O fi fost chiar fată mare Sau ne-am așezat pe mure? Aici am îmbrățișat-o dar mi-am amintit că unii susțin că trebuie încrucișată, așa că am trimis-o sub forma: Absolut din întâmplare Ne iubirăm în pădure O fi fost chiar fată mare Sau ne-am așezat pe mure. Culmea e că în cazul ăsta (de împerechere) versurile nu se pot împerechea deoarece v3 și v4 nu-și pot schimba poziția. În rest zic vă aveți toți câte o dreptate, depinde tare pe cine prundeți în juriu. | |
| = Despre teme, rime, și construcție... | Ioan Jorz [03.Jul.11 23:13] |
| Nea Pătru, Miloș, mata știi ce culoare iese din mure? Un roșu-indigo! Aș sugera următoarea variantă/construcție, pe poanta dată: În poiană, pe răcoare, Ne-am iubit. Ne eram dragi; Cred că a fost "fată-mare"... Sau ne-am așezat pe fragi?! Ioan Jorz Construcția respectivă, cred eu, încearcă a ascunde poanta, așa cum cere rigoarea genului. Cât despre rime, cred că pot răspunde, plasând, aici, un mai vechi comentariu al meu: Dan Norea, așa se spune printre epigramiști. Asta nu înseamnă că alte rime (îmbrățișată, alăturată) ar fi folosite în mod incorect. Am discutat și eu cu maestrul Ionel Iacob Bencei, referitor la recomandarea de a fi folosită doar rima încrucișată pentru epigramă, ba, mai mult, iambul și troheul. Pentru muzicalitate. Am și primit de la domnia sa, la scurt timp, un teanc de referate și comunicări (dactilografiate) semnate Trifu, Ghițescu, Dimitrie Jega ș.a. Personal, cred că rima alăturată și, de ce nu, cea îmbrățișată, sunt într-o apropiere periculoasă de versificația populară (v. cântecul satiric, strigătura, orația etc.) existând riscul de contaminare. Dar asta este doar o părere. Cu amiciție, Ioan J Ideea este că, atât privitor la rimă, cât și privitor la temă, (atunci când ea este impusă, în cadrul unor concursuri de epigramă, dar și în revista "Epigrama"), nu există reguli, stricte, ci doar recomandări, indicații. Referatele, la care trimite Nae Bunduri, (că au fost semnate de Trifu, Ghițescu, Navarra, Jega, Șchiopescu, Dinescu, Bencei, Petrescu ș.a), se adresau celor care încearcă a scrie epigramă, fiind izvodite, desigur, din experiența domniilor lor. P.S. Sper că am tratat și tema propusă de colegul nostru, Dan Norea! P.S. 2. Ca să faci observații, pertinente, privitoare la construcția unei epigrame, trebuie să și exemplifici! Lucru nu tocmai ușor, pentru că trebuie să scrii/rescrii o nouă epigramă! Poate, tocmai de aceea, cu scuzele de rigoare, am să fac observații, privitoare la construcție, fără a mai exemplifica! Nu de alta, dar am senzația că scriu o epigramă proprie, și nouă! N-aș vrea să mă "epuizez" astfel! | |
| = Ioan Jorz | milos petru [04.Jul.11 10:58] |
| Prin catrenul pe care l-am scris am vrut să exemplific că se poate trece ușor de la rima îmbrățișată la cea împerecheată fără să sufere mult catrenul. Eu zic câ am prins bine ce am vrut în acest catren: -am respectat tema, trebuia folosită expresia „absolut din întâmplare” -am vrut să scot în evidență naivitatea băietului care pe lângă că nu știa cei aia „fată mare” poate nu știa nici care-i diferența dintre mure și fragi(dacă vrei asta) dar mai important era faptul că fata „scâncea” de durere zgâriată de vreji! Păi crede-mă că știu ce culoare iese din mure, mă așteptam să mă întrebi dacă știu ce culoare iese din fata mare! | |