| = O invitație la evaluare | Alex Andrei Filip [02.Oct.05 19:06] |
| O invitație la evaluare. Deseori se spune – și se pare, pe drept cuvânt – că nenorocirea contemporanilor noștri este singurătatea. Singurătatea, izvorul atâtor neliniști, temeri și chiar izvor de maladii moderne. În acest poem, Madalina înfruntă față-n față problema. O invitație la discernere și evaluare. „Cheile” (ale casei, ale mașinii, de la locul de muncă mai puțin cea a liniștii interioare, a fericirii) sunt, afirmă poeta. Poți avea totul, ne spune ea în prima strofă, dacă însă îți lipsește liniștea interioară e ca și cum n-ai avea nimic! În absența fericirii, „golul” pe care-l simți este atât de intens încât, nu doar că te răvășește tot („nu mai știu să deosebesc”), dar te duce până-n pragul de a-ți dori propria moarte: „mai bine las fluturii nopții să se așeze...”. Fluturele-simbol al nopții este Cap-de-mort! Se poate imputa cuiva această stare? Nu, „nu e vina nimănui”. La drept vorbind, pare să zică cea de-a doua strofă, nici măcar nu merită să cauți vinovații. Atenția trebuie îndreptată în altă parte: de unde poate veni vindecarea? Pe cât de simplu e să știi răspunsul, pe atât de greu e să găsești remediul: „cineva [...] să acopere ferestrele”, „să tălmăcească tristețea” și „să facă mici provizii din vise”. Visele omului!!! Cine n-a visat să fie bun, fericit, iubit? Dar ce te faci atunci când ferestrele nu sunt acoperite de „cineva”? Când viața ta este expusă ca o cameră vetro; când existența ta e fragilă și poate oricând fi făcută cioburi, chiar și numai din întâmplare? În lipsa unui „cineva” dintre semeni, poeta găsește o alternativă, o soluție (sper cea bună): „sfatul cu îngerii”. „Ceaiul ferbinte”, „sfatul cu îngerii” și „culoarea” sunt metaforele care sugerează calea regăsită chiar în labirint. Căldura sufletească, sfatul bun și culoarea (folosită la marcaje: trasee turistice, treceri de pietoni...), care aici – subtil – substituie Firul Ariadnei (= biruința asupra labirintului) sunt metaforele iluminării, a regăsirii unei căi, care te poate salva în ciuda atacurilor relelor și suferințelor sugerate, aici, de rădăcina care „putrezește și crapă”. „Rădăcina unui vers” în acest context nu se referă la versul poetic, dar merge până la etimologia cuvântului «vers»; ceea ce revine, ceea ce se întoarce. Poeta este conștientă că suferința nu va accepta să se retragă chiar atât de ușor: va încerca să revină și să-și înfigă rădăcina adânc: „în pietre”, adică în însăși zidirea ființei. Sfârșitul pare să celebreze biruința finală: rădăcina suferinței exclusă din „poem”-ul existenței. Într-adevăr, acesta este „un alt fel de punct”. | |
| + în labirintul unei culori | Elia Ghinescu [08.Sep.05 09:42] |
| Atunci cînd casa e pusă la punct și toate lucrurile fizice par a fi așezate fix acolo unde le e locul, atunci stai și contempli rezultatul muncii depuse. În singurătate, doar cu cana de ceai fierbinte, sfătuindu-te cu îngerii, cu fluturii ce bezmetici greșesc intrările și ieșirile (noi nu facem la fel?), rămîi singur cu furtunile, cu diminețile, cu ferestrele neacoperite...doar cu pereții, din care tu, iată, vezi răsărind vers. Ai reușit aici să mă faci să vizualizez toate trăirile, toată oboseala, toate căutările. Desigur, nu voi acoperi ferestrele. Pentru mine "cheile" reprezintă mult mai mult decît ceva obiecte metalice folosite pentru deschiderea unor simple uși. Tu asta cauți aici... Iată breloc pentru cheile tale. | |
| = "obosita", "la sfat cu îngerii" | silvia caloianu [08.Sep.05 09:50] |
| interesanta poezie, ffffffff. interesanta!!! dar: scoate "ingerii" :D | |
| = schimbă legile sângelui | Corneliu Traian Atanasiu [08.Sep.05 11:05] |
| Punctul de vedere al oricărui poet este: se surpă piramidele la intrarea-n cuvânt e furtună la originea oricărui gând sau, cu alte cuvinte, reluarea efortului de a reconstrui ceva pe măsura ta din molozul trecutului. Ca să-ți tălmăcească tristețea fertilă: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/138947/index.html M-ar tenta să văd în crăpătura peretelui puterea viguroasă a unei înrădăcinări, a unei încolțiri care sfarmă zidiri vetuste. iar din perete se-aude cum putrezește și crapă rădăcina unui vers fără poem | |
| = răspunsuri | Madalina Maroga [08.Sep.05 16:26] |
| Alex, mulțumesc pentru comentariu. am citit cu mult interes și mare plăcere. am mai spus și repet, câteva comentarii de pe site, de la textele mele își vor găsi locul în primul meu volum de versuri. mă simt onorată! te mai aștept și pe viitor. Elia, mulțumesc pentru breloc. promit să numai inchid nici eu ferestrele... m-ai emoționat... ai găsit cheia potrivită.:) Silvia, îngerii au locul lor în poem, nu pot să-i scot. știi doar că îi port cu mine mai prin toate poemele. îmi place să stau la sfat cu îngerii chiar și atunci când sunt obosită.:) faptul că ai găsit interesantă poezia e de bine pentru mine. te mai aștept! Corneliu, mulțumesc pentru semn și îndemnul curat la citire. și iată din toate nimicul – un înger apoi s-a născut... - acestea erau, deci, nimicul, - și-ndată, orice a tăcut! cu drag, Madim | |
| = altfel, dar bine pus punct (si de la capat) | Daniel Bratu [08.Sep.05 17:08] |
| evaluare si zbucium, patima, fruntea de var si inima fluture-lance trecand, furie si recul, balans bine dozat al starilor, doua versuri care s-ar infige oricand in corpul de superbie al poeziei lumilor: „mai bine las fluturii nopții să se așeze într-o line dreaptă inversând trupurile de apă” Obs.: - as renunta la „sunt obosita” din ultima strofa, precum si la rima imperfecta „cuvant”/„gand” – involuntara, banuiesc – sugestie: „se năruie piramidele în cuvânt, la intrare” | |
| + Eu cred în lupta cu îngerul...singurătății | Tudor Negoescu [08.Sep.05 18:01] |
| "se surpă piramidele la intrarea-n cuvânt" Mădă, de cîte ori intru în poemele tale, îmi dau seama că mai am mult de luptat pentru cîștigarea mîntuirii prin cuvinte. Pentru că eu cred că există și o mîntuire prin cuvinte...prin Cuvînt. Eu cred în lupta cu îngerul...singurătății. | |
| = piramide | Alina Manole [08.Sep.05 19:31] |
| În ansamblu, un text bun, păcat că ai ratat cu "fluturii nopții" și "sfatul cu îngerii". "Iar"-ul din final incomodează la nivel de frază (corect este: "pe când"). Mereu "se surpă piramidele la intrarea-n cuvânt", atunci când gândul e doar furtună și "serile ca un gol între sentimente". Întreabă-ți îngerii despre sensuri, dar lasă-i dincolo de marginea poeziei. De veghe, desigur. | |
| = Alma, Daniel, Dorun | Madalina Maroga [09.Sep.05 01:20] |
| i>Alma, de fiecare dată, când lași un semn la textele mele mă bucur, părerea ta contează foarte mult pentru mine. îți mulțumesc pentru sugestii și recomandare. am să las îngerii de veghe în fiecare seară, promit!:) Daniel, am înțeles sugestia ta. inițial, am vrut să zic, am obosit... tot aia e... rima mi-a scăpat. cum am mai spus, eu nu lucrez poeziile, le scriu de moment... mulțumesc pentru părere, am să țin cont de sfaturi. Dorun, îti sunt datoare cu încă un răspuns pentru tratat despre iubire. răspund aici, în ambele direcții - și eu cred în cuvinte, dar mai mult în îngeri. mulțumesc! bine ai revenit! se simțea lipsa ta pe aici. :) cu drag, Madim | |