| + învingând desperarea | Ion Diviza [04.Jan.12 11:44] |
| Clipa următoare, după un jubileu, e... următorul jubileu, Maria. :) E multă trăire în acest poem, dar o trăire calmă, filozofică, înțeleaptă, marcată de conștientizarea dureroasei, meteoricei noastre treceri prin această lume, de asumarea resemnată a propriului destin, de "lumina lină" a colindelor ce ne-au răvășit de curând sufletul și, nu în ultimul rând, de balzamul atotvindecător al credinței/speranței. Un poem frumos care exprimă, în cuvinte puține, sensuri și trăiri profunde. | |
| = Maria, | marian vasile [04.Jan.12 13:32] |
| E o aglomerare de elemente ale naturii care irită (nori, promoroacă, pustiu, stele, vânt, șuierături). Sfârșitul e copilăresc, lasă impresia unei acute lipse de inspirație; eu aș mai fi lucrat această poezie. Postată așa e slabă; poate imaginea aceea cu oiștea să rămână, dar parcă am mai citit-o pe undeva. | |
| = Dincolo de Carul Mare | Maria Prochipiuc [05.Jan.12 01:16] |
Domnule Diviza, ai remarcat calmul poemului, dincolo de cuvinte e acea lumina lina ce marcheaza trecerea, trecerea prin viata aceasta spre cea de dincolo. Am renuntat de data aceasta la metafore interpretabile pentru simplitatea cuvintelor. | |
| = Speranta | Maria Prochipiuc [05.Jan.12 01:33] |
| Marian, Ai intuit foarte bine dupa o atenta analiza a textului ca sunt multe elemente ale naturii, nu mai am ce face asa era natura atunci cand am scris. Sunt si momente cand inspiratia ne paraseste, eu de fapt fac un exercitiu de inspiratie. Voi reveni asupra textului dar dupa un timp, Te rog cand afirmi ceva sa si argumentezi, chiar ma intereseaza cine si in ce fel a folosit imaginea cu oistea. Multumesc! | |
| = pacat de ea | Raul Ionut Coldea [31.Jan.12 11:38] |
| cred ca finalul mai poate fi lucrat...daca totul ar fi rescris ca prima strofa, ar fi chiar bine. E pacat de ea, cred. | |
| = voi reveni | Maria Prochipiuc [31.Jan.12 23:57] |
| Raul Ionut, multumesc! Voi reveni pe text. | |