| = Placuta | Valentin Irimia [01.Feb.12 18:54] |
| plimbare mi-ai oferit prin lumea mirifica a aspiratiilor tale, plimbare care nu poate fi decat pe o scara spiralata pentru a-i lungi savoarea poate chiar necontenita ca a o numarare de matanii. "Zabava ce cade ca o umbra peste tacere" cuvinte care fac parte din aceeasi sfera dar care se aliniaza perfect, apoi vii cu termeni din alt registru: "desprins moloz din tencuiala imi arde" care parca contrasteaza cu blandetea trairilor ce-ti guverneaza creatia. Dar sunt convins ca Niarne e un mult mai bun sfatuitor. "mi te strecori miros verde in aerul meu inzapezit" versuri de un real sublim, te dezvalui in textele tale cu atata generozitate incat simt ca te cunosc dintotdeauna. Cu reciproca prietenie! Valentin | |
| = Dacǎ n-ar fi poezia .... | Rodica Lupu [02.Feb.12 07:16] |
| refugiul trǎirilor noastre, cine știe pe ce fel de trepte ne-ar urca pașii! Pot afirma cǎ Niarne e un ghid cu spirit nomadic, niciodatǎ nu-i știu urmǎtoarea destinație! Mulțumesc pentru prezența pașilor tǎi aici, tot cu prietenie, Rodica! | |
| = Din turnul cel de taină arcade-ntind spre tine! | Maria Elena Chindea [04.Feb.12 08:39] |
| "Margine pipăind cu nădejde lumina"- este o fotogramă care dă multă spațialitate cadrului de invocație al iubitului. Dacă ai începe-o așa (e doar o sugestie), continuând eventual cu "alunecă tălpile suind treptele.." ar suna mai curgător! În ultimele două versuri, nu mai personaliza: "în turnul de taină las deschisă.." și "întinde mâna"! Nepersonalizate - e o invitație să particip și eu (ca și alții) la acest "joc-invocație" nu să fiu doar martor! Te rog gândește-te dacă poemul tău n-ar avea o respirație mult mai generoasă, o altfel spațialitate, operând mici corecturi de punere-n scenă? Cu prietenie, Maria | |
| = Mulțumesc | Rodica Lupu [08.Feb.12 13:34] |
| Maria de trecere și sugestii. Deocamdatǎ nu sunt convinsǎ cǎ ar trebui sa modific , ceva în poem. Chiar dacǎ uneori exprimarea nu "curge" pe text ca un râu la vale , înțelesul, nu-l abat în altǎ sferǎ decât dacǎ imprevizibilul momentului determinǎ mici scǎpǎri. Texul în spețǎ , nu a avut parte de ele. Niciodatǎ tǎlpile nu pot aluneca suind trepte, fie ele și de luminǎ!Cât privește personalizarea ultimilor versuri mi se pare cǎ este subînțeleasǎ. Dupǎ pǎrerea mea, acel "îți", introdus acolo, are tocmai acest rol ! Cu prietenie, te mai aștept, Rodica! | |