| = ciudat | Elena Malec [16.Feb.12 05:24] |
| Atmosfera este orientala japoneza, filosofia romaneasca, renuntarea mioritica cu tonuri mai sushi acum, ce e drept.Ultima strofa doare profund.Iti simt zbaterea, a ta, a mea, a lui tavi.Simtita, gandita, spusa, citita. Bravo! | |
| = ... | Adrian A. Agheorghesei [16.Feb.12 18:17] |
| ce gândea în secret - tautologie noaptea dimineții - facil și plat Astăzi, însă, în noaptea dimineții, nu se mai auzea decât - (decât ce?) o strigă izbindu-se-n mine cu aripile de toți pereții. Mi-a plăcut, scos din context: "Am stins rând pe rând toate luminile. Urma să aibă loc întâlnirea mereu amânată cu sinele." | |
| = Cred | Liviu-Ioan Muresan [16.Feb.12 18:43] |
| că era acolo "o strigătură". Frumos poemul. | |
| = Re | Bot Eugen [18.Feb.12 00:03] |
| Elena, ceremonia ceaiului a fost concepută în context în cheie ironică. Așa cum am mai spus și în altă parte, textul face parte dintrun ciclu de poeme întitulat „eu și cu tavi”, reflectând amalgamul de stăriși trăiri din perioada de studenție. E un text mai vechi scris și publicat în 2009 pe care l-am revăzut de curând și l-am subîmpărțit în mai multe capitole pentru a facilita lectura, fiind vorba de un text mai lung. În ceea ce privește „ceremoni ceaiului” , ea a fost concepută mai mult în cheie ironică. Adrian, LIM, mulțumesc pentru semnul de lectură. Eugen. | |