| = nu cred | adrian pop [22.Feb.12 14:01] |
| ca discursul asta fortat, incoerent, emfatic, ar putea fi premisa favorabila ma refer desigur la poezie mai mult, genul asta de-a versifica apelind simboluri sau referinte culturale "clasice" [unde clasic este ceva, deja, cunoscut, incadrat] risca sa demaste superficialitatea, amatorismul inteleg ca rembrandt poate fi o preferinta dar in afara de faptul ca-i amintesti numele la inceput, nu vad nicio incidenta notabila a acestuia [sau a operei sale] in poezie inteleg ca "a fi cartezian" determina o pozitionare onorabila in raport cu "lumea buna" dar ce este "definitia omului in spirit necabotin cartezian"? tot textul este plin de astfel de derapaje, ori de la logica, ori de la bun simt [unde bunul simt defineste o abordare fireasca si normala a poeziei/filosofiei] ori de la amandoua exemplu: "e semn divin ca el destinul iubeste adevarul" - dincolo scolastica monstruozitate care asociaza destinul divinitatii atribui, aici, destinului atribute si sentimente umane in concluzie: "betia de cuvinte" este mai actuala ca niciodata | |