| + * | Lavinia Micula [31.Mar.12 17:38] |
| Împăciuitor, așa, de felul lui, poemul acesta. între lumea de dus și cea de jos, între cei însetați și cei neînsetați, poate chiar între timpul de dinainte și cel de dincolo de naștere. Cu toate că se prea agață de text, aceste elemente repetitive - gutui, apa, distanță, îngeri, aripi, sfinți, semne, putând fi considerate laitmotiv, cu toate acestea ”pocitania” are o notă de blândețe, și inedit pe întinderea acestei distanțe a autorului. Aș fi folosit alt titlu și aș fi găsit altceva pentru ”va holbati”. In rest, stea. Pentru ca este un fel de lumină aici. Se mai vede ceva... | |
| = des chimba t | florian stoian -silișteanu [01.Apr.12 19:56] |
| mulțumesc de schimbat să schimbe cine a scris de trăit să trăiască acel care a trăit de plâns cel care a plâns de iubit cel care va iubi de tine cel care va fi de ea cel care este de el cea care a fost de noi cei care nu sunt de ei cei care vor fi mulțumesc | |
| = "după mine păsările sunt un fel de apă" | Alexandru Gheție [08.Apr.12 09:03] |
| îmi place pentru imaginile create aici, pentru misterul care se lasă căutat până la final (și dincolo de el), pentru atmosfera creată, pentru că din fieare vers se desprinde un soi de distanță. de parcă fiecare cuvânt are rolul de a sugera o depărtare. pasărea în sine mă duce cu gândul la plecare, zbor, infinit. aici chiar și pâinea dospește distanțe. și e interesant sugerată de grâu, semnițe, părinți. chiar și aripile de înger care cad din cer - tot o distanță, chiar dacă, chiar dacă se încearcă o oarecare conexiune dintre... lumi de-căzute :) steaua mea nu și-ar mai avea niciun rost aici, anyway, my sunday morning poem :) | |
| = sunt bucuros | florian stoian -silișteanu [08.Apr.12 10:02] |
| ori de câte ori cineva se uită prin grădină încurajările și vederea dumitale sunt binefăcătoare pentru încercarea mea de a deveni mulțumesc alexandru | |