| + Sensibilitate | Gârda Petru Ioan [02.May.12 09:57] |
| Cuceritoare aceste poeme gingașe precum petalele florilor de cireș. M-a emoționat în special primul, cu fotografia aproape palpabilă a fetei și câinelui surprinși în timpul saltului peste petale. Înțeleg gestul ca pe un respect al reprezentanților speciilor ce se pot apăra mișcându-se față decolegul întru viață, fixat într-un punct al planetei. Firește, petalele căzute sunt moarte, dar gestul e instinctiv, nu e timp de gândire, dar e bun prilej de a testa buna creștere. Și câinele? Câinele plutește oricum, fericit că stăpâna empatizează cu el în așa măsură, încât e în stare să alerge minute în șir de dragul lui și numai al lui! Imaginea cu luna pânditoare e plină de poezie. Personificarea lunii e aparentă. Luna își urmează cărarea, nemuritoare și rece, dar discreta ei prezentă dincolo de petale, sporește farmecul serii pentru cei doi îndrăgostiți. Cerșetorul nu a dat petalele deoparte, dimpotrivă, poate. Dar aici interpretez gestul celui fixat pe viață (cireșul, pomul) de a da o clipă de pace și bucurie celui mai condamnat decât el, pentru că mijloacele de deplasare nu-i folosesc decât pentru a rătăci fără rost într-o lume ce-i este ostilă. | |
| = Re: Sensibilitate | Dan Norea [02.May.12 22:48] |
| Nelu, adevărul este că, spre deosebire de multe alte participări mai vechi la RH, am scris tristihurile astea despre petalele de cireș cu plăcere. Și am constatat că au plăcut și altora. Printre care și ție, un comentator exigent, lucru care mă bucură. Mulțam pentru vizită, comentariu și steluță. | |