| = spaima - | Ottilia Ardeleanu [22.Jul.13 18:43] |
| frumos tablou - pare că e ceva ori cineva viu pe aci... imortalizez o bucată de pânză, iată: "alb sunt și cu frica în pumni pe strasse, în jos, au rămas doar umbrele, gesticulând frenetic, un nimeni salută un alt nimeni și eu - un alt mare nimeni"... | |
| = = atmosfera poemului | Tănase Carmen [22.Jul.13 23:00] |
| dispersia de imagini se contopeste cu drama unica prin intensitatea resimtita:" cât sânge și mai ales cât pot pereții să rezoneze laolaltă cu urletul tău, rânjetul îți e precum iedera care se furișează pe ziduri tot mai înalt și plin de întunecare".......degradarea lenta a fiintei, curgerea ireversibila se distileaza in tonul usor sarcastic: "în rest, despre mine îți spun că sunt bine, atât de bine sunt, oho, că niciodată nu am fost atât de mort și lucid" | |
| = oh, da! | Bodea Diana Mihaela [22.Jul.13 23:39] |
| jaavrăă, sunt tot aici, cu nervii întinși și cu venele secționate în toate punctele cardinale atât de tiptil coboară un alt asfințit de care încă te bucuri, ziua aceasta e un coș de gunoi în care încap restul nimicurilor și toți zeii tăi schimonosiți adevărul e totdeauna al celorlalți cine știe de unde ai această încăpățânare de a demonstra că încă ești viu imi place tonul si descrierea care pune in evidenta un acord intre interior ( frica, mort, lucid etc) si exterior (pumnii stransi, alb, gesticuland frenetic). cred ca am avut si eu o astfel de stare candva si mai cred ca nu as fi reusit sa o exprim atat de bine. poemul tau a fost ca o excursie in propria mea fiinta la un moment dat. | |
| = ottilia, carmen, diana | marin badea [23.Jul.13 15:29] |
| multumesc de trecere... | |