| = Chicoteli | Florentina-Loredana Dalian [15.Sep.13 23:13] |
| Dar să mă fi auzit pe mine chicotind! Faină această proză, deși, după prima propoziție, mă întrebam dacă ți-ai schimbat stilul sau încerci să abordezi și alt gen. Bine prinși în cadru și mama, și tata și copilul. Lucruri care, până la un punct, sunt comune tuturor familiilor, spuse cu haz și un pic de nostalgie. Ai găsit tonul și cuvintele potrivite. Felicitări! | |
| + Lacrimi și zâmbete | Rodean Stefan-Cornel [16.Sep.13 07:17] |
| Un text plin de umor și de sensibilitate, foarte bine scris, pe o temă de veșnică actualitate. Toate personajele sunt conturate perfect iar finalul - în care fiul ia locul tatălui decedat la făcut "prostioare" și "intră în gura mamei", iar tata "chicotește" - mi se pare excelent. Pe întreg parcursul lecturii ochii mi-au fost umeziți, dar zâmbetul nu m-a părăsit niciodată. Felicitări, domnule! Atenție, că la final trebuie scris "întruna", nu "într-una". Cornel Rodean | |
| = Dalian + Rodean | mihai nedelcu [17.Sep.13 08:47] |
| Florentina, într-adevăr am încercat să schimb genul dar în doze mici. Mă bucur mult că ți-a plăcut! Dl. Rodean, vă mulțumesc atât pentru felicitări, recomandare cât și pentru observație. Numai eu am putut fi capabil de așa performanță, să punctez spectaculos la final cu o gafă. Sau poate am vrut să arăt că mă țin de "prostioare" și ca narator, o chestie de subtilitate genială?... Mă tem că nu. Mulțumesc încă o dată! | |
| = ... | Elena Marcu [17.Sep.13 10:14] |
| Mi-a plăcut tare mult. Felii de viață așezate cu duioșie, umor, emoție, cursivitate, naturalețe, un text echilibrat și impresionant în aceeași măsură. Nu-mi vine să mai spun altceva.:) | |
| = Elena | mihai nedelcu [18.Sep.13 08:39] |
| ...n-ai idee cât mă bucur de mesajul tău și a celor de mai sus. E primul meu text în care am încercat și altceva în afară de umor, așa că nu știam ce comentarii vor veni, sau dacă va fi vreunul. Am trăit momente deosebite când l-am scris și acum mai vii și tu...Mulțumesc. | |