| = aici | Adriana Lisandru [15.Nov.13 13:22] |
| „oriunde călcam/ mă usturau picioarele/ unde mă uitam/ nu rămânea nimic/ plină de partea cealaltă/ de pe partea asta a lumii se spunea că-i hăituită/ era întreagă aseară/ azinoapte o frică mare m-a pus să mă uit la lună era // … UN MÃR LA COMANDÔ (Fazele lunii pline) Sub foaia trasă la xerox pe care o am, o semnătură plină: A.F. | |
| = Multumesc, | Manolescu Gorun [15.Nov.13 16:05] |
| Adriana | |
| = Cu drag, | Ghejan Andrei [30.May.14 03:55] |
| Vă marturisesc cu tot respectul că m-ați pierdut la faza cu oaia, pe care, sincer, n-am înțeles-o (nu ca atare), ci în context. În micul meu eseu, aruncând nada oarecum în gol, cum bine ați sesizat, mi-am permis să vă citez tocmai pentru că mi s-a părut încărcătura nu numai valorică, ci și absolut originală, fiind un bun punct de plecare în extrapolarea ce urmează. Că am reușit, sau nu, să dezvolt ideea ("căluțul") din eseul dvs, e doar un unghi figurativ, personalizat și atât. Simt însă, la fel ca și dumneavoastră poate, că fiecare nouă scriere îmi face mâna tot mai sigură, iar pentru mine, în final, doar asta contează. Gradul meu de inteligibilitate, încă îndoielnic, mă face să fiu extrem de rezervat, fiind (mai ales în eseistică) nisip mișcător. Unul din motivele pentru care încă citesc tot ce-mi pică în mână și după cum observați, am preferințele mele. Vă numărați printre ele. | |