| = . | radu stefanescu [07.Dec.13 18:09] |
| pacat ca nu e comentata personala asta, rusinos ca nici eu nu ma simt in stare fara sa am sentimentul ca-ti violez intimitatea. atat, cu placerea lecturii. | |
| = sincer | Vasile Munteanu [07.Dec.13 18:51] |
ce m-a "dărâmat" și m-a determinat să mă loghez este strofa următoare: "am învățat că nu există iertare iertarea e doar o formă de a uita și că rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate seara cînd pun capul pe eșafod îmi spun tatăl nostru care ești în ceruri sau pe aproape uită-mi greșelile mele așa cum și eu uit greșelile tatălui care nici măcar n-a vrut să audă că i-a murit mama dar a băut tot vinul care s-a dat de pomană facă-se voia ta așa cum și eu voi face voia tatălui internat la psihiatrie care nici măcar în ultima clipă nu și-a recunoscut fiul" restul am citit sau nu, nu îmi amintesc... în general, când observ că apar texte E.V. Pal, îmi spun: încă un text recomandabil. poate nu toate textele lui sunt recomandabile, dar, vizavi de ceea ce se postează în ultimul timp pe site, mai mult ca sigur că textele lui se disting; desigur, dacă apela la sincretism (arte plastice, haiku, manga, tanga...), acum avea n+1 însetări, pardon, înstelări...); E.V.P. scrie cum vede, cum trăiește...; nu imită, nu compilează..; desigur, mai ales în ziua de azi (dă-o dreaq, Emilian, tu nu ai auzit de Utilitarism?!), acesta poate constitui un handicap; ce este important? că lui E.V.P. nu-i pasă! | |
| = "seara cînd pun capul pe eșafod îmi spun tatăl nostru" | Ottilia Ardeleanu [07.Dec.13 22:41] |
| "rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate", cam așa este, doar când simțim pericolul, atunci acționăm! fiecare grupaj are un bun al lui. am citit cu plăcere, ca de fiecare dată. | |
| = re | emilian valeriu pal [09.Dec.13 08:48] |
| Radu, lipsa de feedback nu mai e demult vreo problema pt mine. Multam de semn. Vasile, in realitate partea pe care ai remarcat-o e mult mai coplesitoare. Din pacate, sau din fericire, acesta este singurul mod in care am scris vreodata. Si sincer ai dreptate: nu-mi pasa. Apeciez sinceritatea comentariului. Otilia, personala asta e un bufet suedez. Fiecare ia ce ii place. Sau daca nu-i place trece mai departe. Multumesc de semne. | |
| = ... | Silvia Bitere [09.Dec.13 14:07] |
| Emilian, bun, bun de tot! Eu te citesc constant si tu stii asta chiar daca nu las semne mereu... | |
| = silvia | emilian valeriu pal [10.Dec.13 10:31] |
| Da stiu. Multumesc de constanta si semn. | |
| + Poemul meu de azi | ioana negoescu [26.Dec.13 00:59] |
| Emil, mi-ai reconfirmat judecata despre ceea ce scrii. de data asta ai reușit să derulezi scenele unei epopei cotidiene lăsând acolo toate gesturile și toate tragediile zilei. totul spus direct fără menajamente, totul autentic și smuls din realitatea ta (știu bine asta), totul dureros de aproape de cititor. cinismul e doar o impresie, în spatele lui există o durere surdă, continuă, un soi de dezamăgire supremă. un poem care este...poemul meu de azi. | |
| = ioana | emilian valeriu pal [26.Dec.13 09:09] |
| Ceea ce scriu e doar consecinta a ceea ce nu sunt. In viata reala reala, dincolo de rinduri, sunt doar om si tot ceea ce este omenesc nu-mi e deloc strain, cum se zice. :) Multumesc de tracere. | |
| = *semn de carte | Florina Daniela Florea [30.Dec.13 09:55] |
| Iar mi-a scris gandul inainte Vasile. Strofa aceea e ...suflet. Am scris, am sters, dar am vrut sa stii. Sa nu te opresti. E un semn de carte aici. | |
| = dana | emilian valeriu pal [30.Dec.13 13:50] |
| Nu ma opresc atita timp cit realitatea are suflet. Multumesc de semn. | |