| + cad frunzele alex | Ioan-Mircea Popovici [29.Dec.13 19:38] |
| că tot s-au lipit întâmplărie de zările magiei de Crăciun stăteai așa cum n-ai fi crezut în cântecul pruncului mut "...atârnat la mila soarelui și a norilor să te gâdile vântul sub brațe să râdă de tine o vrabie de pe creștet" vântul te gâdila sub brațe de tine râdea o vrabie pe creștet din gardul viu câinii "în drumul spre grădiniță văd filmul instant al desprinderii căderea și întrebarea de ce cad frunzele alex" nici nu mai știu cum se face că întrebarea a dispărut așa a ajuns la mine pe-o rază cu un colind | |
| = multumesc! | Vasile Mihalache [29.Dec.13 19:45] |
| Ioan-Mircea Popovici, mulțumesc pentru cuvintele sensibile și înstelare. | |
| = inteligentă | Ottilia Ardeleanu [29.Dec.13 19:47] |
| explicație. poemul căderii. al căderii line, elegante, a frunzei. și al mâinilor de care râde o vrabie "din creștet"... frumos, frumos. | |
| = multumesc! | Vasile Mihalache [29.Dec.13 19:53] |
| Ottilia Ardeleanu, mulțumesc pentru vorbele bune. La multi ani! | |
| + Notă de lectură | George Pașa [01.Jan.14 11:01] |
| Față de alte poezii ale autorului, unde exista o ambiguizare mai pronunțată a discursului, aici predominantă pare a fi sugestia. Discursul este liniștit, dar liniștea aceasta este dublată de o voce gravă, sub impulsul curgerii implacabile a timpului. În structura "de suprafață", discursul poate părea plat, meditația fiind perceptibilă abia în adâncime. Sugestia aceea a căderii, a simbiozei om-frunză nu este nicidecum nouă, însă personală mi se pare forma în care este așezat conținutul poetic. Întrebarea și răspunsul aparent naiv: "De ce cad frunzele alex/(...) de oboseală și frig viva" marchează una dintre cheile textuale, iar de aici discursul continuă într-o notă foarte inspirată, cu structuri poetice sub care, într-o atmosferă calmă, se rostesc adevăruri existențiale grave. Ambiguitatea discursivă din final, asigurată și de trecerea discursului de la persoana a II-a la persoana I, este, de asemenea, foarte inspirată. Efectul creat de asocierea incipitului cu finalul trimite la noi sugestii. Totuși, cred că formularea de la început nu este cea mai fericită, fiind incoerentă, corect fiind "am împrumutat de la toamnă", chiar dacă se pierde cumva ritmul. P.s. La mulți ani! | |
| = multumesc! | Vasile Mihalache [01.Jan.14 14:14] |
| Multumesc, Pasa, consider instelarea un cadou de ziua mea. La multi ani! | |
| = . | George Pașa [01.Jan.14 14:35] |
| E și asta, Vasile, dar a nu se înțelege că poezia nu ar merita. Oricum, stelele nu contează, valoarea, știi, e dincolo de aceste însemne. | |