| = sămânță plină | Ioan-Mircea Popovici [11.May.14 20:56] |
| tot de pe scară ca personajul tău las semn de citire sămânță plină căzută-ntre spini "Te-ai oprit pe scară, ai încercat să măsori, din priviri, lumea în care veneai din altădată." în lanul de rapiță vecin cu lanul de secară două suflete abandonate așteaptă despre ploi numai de bine nicăieri nu se adună norii atât de frumos ca la Histia chiar dacă orașul tău poartă numele lor cât despre Colombină ai intrebat-o prea brusc la Casinoul din Constanța era îmbrăcată in verde într-o ramă veche și s-a vândut la licitație | |
| = O perspectivă | George Pașa [11.May.14 22:04] |
| Tu vorbești de realitatea ta; eu, de a mea. Aici, o Colombină; acolo, alta, "într-o ramă veche". Fără îndoială că între spații mai există și puncte de convergență (sau cum le spuneți voi, matematicienii). Nu este chiar personaj aici, ci eul liric. Personajul acela de care vorbești și-a încheiat povestea. Fiind aici doar "o repriză", e posibil să mai continui, într-un alt text, "povestea". | |
| = Așa-i | George Pașa [11.May.14 22:19] |
| Scuzele mele, nu am citit cu atenție. Te refereai la acea ființă căreia i se adresează eul poetic. Credeam că te referi tot la Ben Cioglu. | |
| = nimic nu se pierde... | Vasile Mihalache [12.May.14 19:10] |
| =Urci, și-n spatele tău treptele se pierd în fum.=Consideră că ne vom întâlni pe scară și ne vom saluta prietenește ca acum. | |
| = * | George Pașa [13.May.14 18:35] |
| Prima dată era să spun că Vasile este în afara subiectului prin ceea ce spune aici, dar am revăzut titlul comentariului și mi-am dat seama la ce se referă. Da, este aici un vers păstrat dintr-un alt text pe care l-am trecut în rezervă! | |