| = - prima - | Adrian A. Agheorghesei [31.May.14 18:04] |
| Toate au o doză de tristețe/ nostalgie/ resemnare/ (re)întoarcere, dar prima, parcă, le înghite pe toate celelalte, în ceea ce privește sensurile. Frumos! | |
| + un pustiu frumos | Lavinia Micula [31.May.14 18:50] |
| emoționant stop-cadru a unei nemișcări, imagini care prin desfășurarea lor, în liniștea aceea, dau impresia că în orice clipă o cheie fermecată ar putea readuce pustietatea la viață. Mi-a plăcut și fotografia aleasă. | |
| = mulțumiri, adrian a.a., lavinia micula... | Teodor Dume [31.May.14 19:05] |
| adrian a.a, mă bucur că ți-a plăcut. sigur că da. prima e soclul pe care se așează tristețea, liniștea, și-n cele din urmă...pustietatea. lavinia micula, ca de obicei un observator fin. da, limba de clopot se sprijină-n păianjen, casa bunici, pustiită, văduvită de tot ce ar putea însemna viață, broasca a amuțit și ea pentru o clipă doar iedera, da, iedera urcă rugătoare înspre cer... trecerea ta e un astămpăr drept pentru care îți mulțumesc mult. mulțumesc și pentru steluța care va lumina calea iederei înspre cer. cu sinceritate, | |
| + esenta | Veronica Pavel Lerner [01.Jun.14 18:49] |
| Am citit cele cateva micropoeme. E adevarat, primul e bogat in sensuri, dar pe mine, care am citit si recitit poeziile postate de-aungul anilor de TD, pe mine -spun- cea cu bunica m-a impresionat. Am aparut cu comentariul meu mai tarziu, pentru ca citind aceste micropoeme si avand senzatia ca ele sunt esenta sensibilitatii duminene, pe care o intalnisem deja in poeziile anterioare, am recitit "colectia" de poezii TD de aici si din volumele publicate. Si am gasit, in aceste lecturi fragmentele postate. Nu numai ca le-am gasit, dar mi s-a parut meritorie revenirea -in numai micropoeme- cu esenta din cele mai importante poezii. Da, tinusem minte borcanul bunicii, de care ma atasasem, tinusem minte iedera din podul casei, sau paianjenul din clopotnita. le aveam atat de clare, ca imagine, incat am revenit la poemele initiale pentru a le regasi. Si le-am gasit. Remarcabila colectie de micropoeme, fotografia e foarte potrivita, dar as zice ca fiecare micropoem are o imagine aparte, care se intiparaeste adanc in memoria cititorului. Felicitari! | |
| = mulțumiri, veronica pavel lerner... | Teodor Dume [02.Jun.14 16:17] |
| veonica pavel lerner, da, esența locului în care m-am născut și am copilărit am strâns-o aici în cele câteva micropoeme pentru a-mi aduce aminte de de mine, de cel care alerga prin copilăria din casa bunicii. stările de aici sunt simțite și resimțite doar de către cei care am avut bunici și am copilărit în acea casă cu grinzi de lemn unde bunica punea un mănunchi de busuioc la uscat pentru a ne aduce noroc și belșug. iedera, cum bine ai sesizat, a sufocat hornul de la casa bunici, și cum spunean, iedera se înalță iertător înspre cer. ce dureros de dulce reîntâlnirea cu noi din anii copilăriei. mă bucur foarte mult că textele mele, deși simple, ajung la destinatar cu trăsura sufletului. mii de mulțumiri, | |
| + teodor - magia poeziei | Nache Mamier Angela [02.Jun.14 19:38] |
| poetul deschide ochii mari,face un inventar insolit a minunilor lumii,creeaza o "corola de minuni" proprie,utilizând tehnici apropiate de poezia asiatica sunt mici poeme - rugi - soapte line înspre cosmos unde se afla hieroglifele eternitatii care îl asteapta ,în sirul strabunilor deveniti praf stelar magia poeziei calmeaza angoase,cheama clapele melancoliei ,pentru ca treptele sa fie cât mai line,când va veni clipa ,în fond"mioritica" de contopire cu cerul acest exercitiu cere occoncentratre ,o meditatie si o disciplina de creatie apreciabile | |
| = *** | Ana Urma [03.Jun.14 10:51] |
| Câte poeme tot atâtea stele, una și de la mine; poeme reușite ca și imagine, tristețe, singurătate, declin dar și liniștea întâlnirii dintre regnuri (3). Toate îmi plac! | |
| = mulțumiri; nache mamier angela, ana urma | Teodor Dume [03.Jun.14 15:50] |
| nache mamier angela, îmi este drag de cuvintele tale ca și de copilăria din casa bunicii. simplitatea omului mândru cât și frumusețea din casa lui am încercat să o redau în cât mai puține cuvinte, un fel de telegramă fulger înspre inima cititorului care s-a născut și copilărit în casa bunicii. mulțumesc foarte mult pentru aplecare asupra textului meu și pentru steluța care-mi va lumina drumul înspre acea casă. ana urma, mă bucur că micropoemele mele au ajuns la inima ta. stările acestora sunt comune și vrând nevrând uneori ne îndeamnă să privim înapoi la ceea ce am fost. mulțam fain | |