| = Un colț aparte de lume | nicolae tomescu [09.Oct.14 11:53] |
| Tibetul, geografic atât de depărtat de noi, cu oameni și obiceiuri total diferite de ale noastre, ne poate fi, totuși, apropiat prin arta cuvântului și cea fotografică. Versul al doilea, din primul poem, ne duce cu gândul la Arhipelagul nipon care, în istoria, sa i-a avut pe acei samurai. De aceea cred că acest vers ar putea fi schimbat prin „luptător al credinței.” În schimb ultimele două versuri surprind, magistral aș putea spune, înălțarea omului prin urcarea treptelor cunoașterii și ale credinței Mi-a plăcut, în mod deosebit, la poemul Dnei Margareta Dale, contrastul dintre negura ce acoperă orizontul și amintirea acelui azur, ce nu se poate uita, încătușat în suflet, care ne duce cu gândul la niște vremuri mai frumoase, mai fericite. Diferite sunt și cele două lumi, din poemul Biei, dar sunetul clopotului care poate reprezenta Divinitatea le unește. Explicațiile din geografia, istoria, și cultura tibetană sunt un adevărat îndreptar pentru cei dornici de a cunoaște acest aparte colț de lume. | |
| = Nicolae mulțumim | Cristina Rusu [09.Oct.14 14:02] |
| dacă tot am găsit in folderul cu imagini aceste fotografii, m-am gîndit să reiau călătoria în Tibet, aceasta fiind a doua. este un ținut fascinant și o călătorie acolo chiar ar fi ceva extraordinar. mulțumim că ai trecut pe la noi. cînd o să te prindem în localitate o să ni te alături cu poeme. îți las o melodie să o asculți. cîntă Dechen Shak Dagsay. fotografiile din clip sînt deosebite. sigur o să îți placă și muzica și foto. https://www.youtube.com/watch?v=mQFWC3zLjsY cu prietenie, bia | |
| = Variantă | Ion Rășinaru [09.Oct.14 23:16] |
| Într-o variantă a primului text versul al doilea suna așa cum ai propus în comentariu. Mulțumesc pentru aprecierea ultimelor două versuri. Te așteptăm cu drag la o nouă lucrare colectivă Ion | |