| = ce frumos... | petre ioan cretu [26.Oct.14 12:52] |
| ce frumos incepi poemul "croșetezi frunze", o imagine cat un poem. apoi incepi sa desiri din ea, de parca ar fi plop, labartand poemul, ca pe un octombrie betiv, fara a uita sa numeri repede. ochii. "te imiți, îl vezi pe celălalt cum gesticulează teatral la oglindă", cu degetele tremurand "fin" pe "lama care te va scăpa de obsesia că moartea ține de neprevăzut",in "ziua 17, undeva în era de după cristos." se sinucide, ma intreb, "euridice va muri oricum". n-u-m-a-i-s-u-p-o-r-ț-i peretii si "lașitatea din pungile de sub ochi" si... si iar iti scapa ceva cumplit de frumos "trosnesc oasele fiecărei frunze, sub tălpi", apoi "muncitorii de la canalizare" care "vor instala țevile prin care se va duce dracului toată melancolia din fiecare,imediat cum tragi apa". nu stiu cum, nu stiu de ce, "cauți în interiorul tău" pana cand gasesti porunca a 6-a, pierduta "în parcare, sub autoturisme,fiat punto, ww passat, un bmw seria 5, cu geamuri fumurii". | |
| = Petre, | marin badea [26.Oct.14 14:39] |
| Ai dreptate. Așa bănuiesc. Din păcate, nu am aceeași stare ca a ta, ca să îmi pot explica și ce anume ai vrut să spui. | |
| = Firesc | petre ioan cretu [26.Oct.14 18:48] |
| Sunt versurile tale si fara o stare anume, aceeasi uluiala ca a ta, am avut si eu citind "Porunca a VI-a" | |
| = Petre, | marin badea [10.Dec.18 14:27] |
| Nu avem cum să fim amândoi la fel de uluiți. Tu ai uluielile tale din alte motive decât ale mele. Înțelege că nu țin neapărat să apăr acest poem. Și, în plus, am început să nu mai am așteptări. Ți-a luat o săptămână să-ți faci curaj pentru a posta un comentariu din care, sincer, nu am înțeles nimic. Nu știu dacă tu, azi, că tot a trecut Sf. Dumitru, vei înțelege ce-ai vrut să spui. Și, te rog, dacă ai polițe de plătit, așa cum văd că procedează și alții, fă-o și tu ceva mai elegant... | |
| = Marinică | petre ioan cretu [28.Oct.14 06:24] |
1. Comentariul meu a fost scris folosind 89,3% versurile tale și dacă tu nu pricepi, eu cum aș putea? Am vrut doar să-ți arăt cât de fără sens este poezia ca și "Linia Maginot", de la care a plecat toată tărășenia asta. Uite: "te imiți, îl vezi pe celălalt cum gesticulează teatral la oglindă, asta e lama care te va scăpa de obsesia că moartea ține de neprevăzut, 15:39, ziua 17, undeva în era de după cristos," deși pare un delir, un discurs dezlânat, așezarea într-un timp precis, "15:39, ziua 17", trădează o întâmplare traumatizantă, o stare care se mărginește cu suicidul. Atmosfera pare puțin vetustă, amintind de Dumas fiul, poate puțin cu Mateiu Caragiale, până când te hotărești să scrii: "dualitatea asta te îngrozește, de sub tocul ușii, până jos, în parcare, sub autoturisme, fiat punto, ww passat, un bmw seria 5, cu geamuri fumurii, ca ochelarii care ascund tot întunericul din fiecare, ies litere ca niște role cinematografice, le vezi proiectate pe asfaltul umed, euridice va muri oricum" unde de la îngrozirea care incepe de sub ușă, până la un bmw cu geamuri fumurii, fapt care îți va amintii cum ieșeau. de nicăieri și fără motiv, literele "ca niște role cinematografice", până la concluzia urmuziană "euridice va muri oricum". Acest text este de un haz nebun, umor voluntar, numai bun de dat exemplu. 2.Este strevezie aluzia la consumul de alcool și lipsită de fair, îmi pare rău, dar de 8 ani, fără întrerupere, sunt nevoit să iau medicamente. Și oricum nu am fost niciodată prieten cu alcoolul. 3. Nu am avut niciodată problema, lucrul pe care știu că îl știi, de a spune ce vreau să spun, motiv pentru care am, în general, prieteni puțini. Pur și simplu, când am citit, atunci am comentat. 4. În rest doar "o vânătoare la care tu ești cel hăituit" | |
| = * | marin badea [28.Oct.14 06:33] |
| Ei, așa mai merge. Subscriu! | |