| + și totuși, mulți | Ottilia Ardeleanu [26.Mar.15 00:45] |
| ticăie în gol! te citesc de multă vreme și știu că ai un potențial enorm, că poți depăși bariere ale emoției! trecut hibridizat în actual, ceva care surprinde și mă face să cred că sufletul nu are un capăt (poate căpătâi). el ajunge în forme superioare. rezonez și știu că și asta este divin! | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [26.Mar.15 00:55] |
| Ottilia, mă surprinde plăcut rezonanța ta emoțională la poeziile mele. Și eu te citesc, mă atrage sinceritatea combinată cu naturalețe și uneori un optimism al ideii în poeziile tale, așa le percep eu. Mulțumesc pentru trecere. | |
| = și mie | Vasile Munteanu [26.Mar.15 06:19] |
mi-a plăcut textul; mai ales pentru contrast, ritm și pentru starea-din-cuvinte; "perfect" apare în fiecare strofă, generând impresia de sărăcie adjectivală, dar sunt sigur că acesta e un aspect minor, pe care îl puteți corecta. | |
| = Stiinta din arta erotica | razvan rachieriu [26.Mar.15 09:45] |
| Sexul dezvoltă în practică locurile anatomic mai joase și face o știință din arta erotică inventând paradigma extazului, care deschide supapa prin care energia sexuală este expulzată prin orgasm, după care urmează o liniște curată și un întuneric perfect, amândouă amestecate cu o stare în care eurile se dizolvă și partenerii pătrund în esotericul iubirii. Raportul dintre numărul stelelor și al florilor tinde către unu, însă raportul dintre veșnicia limitată a astrelor și caducitatea florilor tinde către + infinit. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [26.Mar.15 13:10] |
| domnule Munteanu, mulțumesc. A fost un text frust, scris în goana condeiului, și voi remedia acea repetiție care deranjează. Răzvan, mulțumesc pentru semnul de lectură. | |