| = versul ca gestul | valentin ionut [05.May.15 01:32] |
| : pupatul pe frunte e cam teatral. strofa no.2 iese din norma. numai bine! | |
| = Valentin, | Neagu Raluca [05.May.15 08:49] |
| înțeles și ținut minte! Mulțumesc! :) | |
| = Micsorare sau marire | razvan rachieriu [05.May.15 10:40] |
| În loc să te micșorezi tot mai mult, să devii mai mică decât esența ta, așa de mică încât numai tu să te vezi pe tine, restul trecând pe lângă tine ca și cum n-ai fi, mai bine te mărești mai mult, tot mai mult, până atingi cerul și timpul se comportă cu ființa ta ca un prieten, înlăturând spleenul, nu ca un adversar. Cu cât te ridici mai mult, cu atât căderea e mai dureroasă, așa că ori îți implantezi în pământ rădăcini ființiale, ori levitezi, anihilând forța gravitațională cu forța imanentă creației lirice. | |
| = atenție | Ioan Postolache-Doljești [05.May.15 13:02] |
| la șină și șenilă că-i altă mâncare de pește... încolo, mamă cât e de bună... Ioan. | |
| = Răspunsuri | Neagu Raluca [05.May.15 15:16] |
| Răzvan, trecerea ta pe aici e ca o mângâiere. O să levitez, da. E mai bine așa. Ioan, cred că am încurcat trenurile cu tancurile :D Din păcate dacă modific poemul nu va mai fi la recomandate, nu știu de ce. Mulțumesc de observație! | |
| + un soi de tandrețe | Petru Teodor [20.May.15 01:04] |
| poezia asta conține multă tristețe, dar nu acolo unde o vezi tu. dar imaginația este ceea ce [te] captează. și farmecă. pentru mine valența se schimbă. cu toate acestea poezia poartă o vibrație ca un tunet ce apare din contrastul titlului cu prima strofă. aceasta este ceea ce se vede. valența, pentru mine se află undeva înafară. în jocul triadei psyche(breath)-spirit(guardian)-trup(phisical body). (imaginea e foarte simplu conținută în glass-blower/sticlarul ce-și conceptualizează prezența sub forma unei opere transparentă). în prima strofă se află trupul conceptual (conceptual body, the vessel/encasing object). tragedia acestui trup se naște din în moartea sufletului (psyche, please see above). iar în oglindă (aici cu sensul de imitaturus homo) spiritul e cel ce se micșorează în sine (moare). aici se află tandrețea - în Dumnezeu ce-l imită pe om (din dragoste pentru om, Dumnezeu se coboară în om, și moare în om). de aici poezia mă poartă cumva către Iisus. vezi tu, complet 'out of the context'. sau poate că nu... (pt) | |
| = Petru, | Neagu Raluca [20.May.15 10:14] |
| cred că numele tău este predestinat. Mi-a plăcut analiza făcută poemului și această moarte în 3: trup, spirit, suflet poartă o tandrețe a sacrificiului pe care ai intuit-o frumos! Mulțumesc pentru luminarea poeziei. | |