| = Vindecarea ne apropie de lumina si ne indeparteaza de depresiv | razvan rachieriu [19.Dec.15 11:45] |
| Boala ''e o formă de alienare a sufletului'', de anemie a psihicului, de neadecvare la realitatea sănătății, iar ''vindecarea'' ne apropie de lumină și ne îndepărtează de depresiv. ''Rugile noastre se mai aud acolo'', însă, din păcate, nu mai percepem sonoritățile divinului, și în ''dimineața pitică'' se prefigurează o pâclă ''din care nu mai avem scăpare'', decât dacă ne adunăm risipirile sub scutul curajului. | |
| = Răzvan, | marin badea [20.Dec.15 07:48] |
| Vindecarea de dragoste îți alienează sufletul. Mulțumesc de interpretare. | |
| + semn de lumină | mihaela aionesei [22.Dec.15 09:38] |
| „dacă te obișnuiești cu frica, atunci nici moartea nu ți se mai pare atât de rea,”-da, este doar un hop pe care-l treci cu sufletul scos din orbite, pentru că „mereu avem ceva de ispășit” din tot poemul se desprind stări care te înalță, te coboară ca într-un zbor amețitor prin tine însuți. desprind din tot o parte care mie îmi place mult: „nu ninge, deși e decembrie, deși e târziu, rugile noastre se mai aud acolo, sub solzii lui aproape metalici și atât de perfecți, din care ne facem armuri, a ta pentru vremea în care voi reuși, în cele din urmă, să mă fac nevăzut, a mea pentru toate iubirile pe care le-am trădat,” se apropie sărbătorile, să râmânem în dragoste, e cea mai tandră risipire... | |
| = Mihaela, | marin badea [23.Dec.15 07:38] |
| Mă găndeam că, acum, diminețile chiar sunt piticuțe. Și că asta înseamnă că e decembrie, că e târziu... Mulțumesc de rezonanță! | |