| = Viata poseda in imanenta ei perfectiunea | razvan rachieriu [13.Jan.16 09:54] |
| „Viața” posedă în imanența ei perfecțiunea, noi o facem „defectă”, prin anomaliile și elucubrațiile de care suntem străbătuți, iar „moartea”, dacă nu ar fi un infinit nimic, ar putea uzurpa drepturile „veșniciei”. „Omul care nu mai are nimic de câștigat și nici de pierdut”, trăiește într-o liniște care cochetează cu fericirea, iar omul care se agață de iubire ca înecatul de un pai, vede că „dragostea e un licurici care are sincope”. Constanța poeziilor tale e valoarea, căci apreciez poemele tale ca fiind printre cele mai bune de pe acest site. | |
| = * | marin badea [14.Jan.16 08:05] |
| Mulțumesc, Răzvan. | |
| + cu placerea lecturii | elena katamira [14.Jan.16 12:20] |
| mi-a placut jocul liniilor si textul cu atmosfera lui neapasatoare desi viata si moartea trec prin el fiecare cu exuberanta ei! | |
| = Elena, | marin badea [15.Jan.16 07:52] |
| Mulțumesc de rezonanță. | |
| + ruby, granița dintre două lumi | Costin Tanasescu Stefanesti [27.Jan.16 11:56] |
| și eu am sesizat ludicul din acest poem. Frecvent poetul ne mută de o parte și de alta a liniei, se joacă abil cu starea receptorului... din lumină înspre întuneric și invers și planurile acestea fascinante în care ne aflăm de la o strofă la alta m-au surprins. titlu inspirat de asemenea și finalul de film. am auzit și muzica... stea. | |
| = Costin, | marin badea [28.Jan.16 15:57] |
| Hai să tragem o linie în podul palmei! Fiecare avem posibilitatea s-o numim cum vrem. Așa m-am gandit eu s-o numesc, mai ales că linia mea a fost trasă cu un stilou special, ieșit de la Rubinato de pe poartă! Cu bucurie! | |