| = Materialul supus analizei e consistent | razvan rachieriu [13.Jan.16 09:35] |
| Sinele tău e un „punct rătăcit în amalgamul limitelor proprii”, pulsează straniu, atrăgând dezarmonia clamând cu voce „stridentă” și ascuțită „către dincolo”, cu nimicul „risipit ostentativ” în neînțelesurile uzurpând misterele, pe când „înțelesurile străvezii, atât de imperfecte, agresează” „învelișul fraged” al labilității psihice, „purtându-și suferința în mătăsuri albe”. Întotdeauna am ce comenta în poeziile tale, materialul de prelucrat și de analizat e consistent. | |
| = Cat de vii vs. cat de morti suntem, de fapt?! | Daniela Luminita Teleoaca [13.Jan.16 15:34] |
| ... o tentativa copilareasca de a stabili o comuniune/ punte cu cei... plecati (dincolo). Cum ni se face dor de Dumnezeu, ni se face dor si de cei care au fost candva. Atunci, mutenia lor e una sfanta (cum spunea altcineva, "enigmatici si cuminti, terminandu-si rostul lor.."), vazuta mai ales prin comparatie cu existenta asa-zis vie, uneori (vie) in sensul de "zgomotoasa" pana la strident..., indiscreta, risipita, necumite... Tot atunci, tanjim dupa tacerea/ linistea inteleapta, care e, de fapt, meditatie pentru regasire. Multumesc frumos pt lectura si pt cuvintele scrise, care ma obliga sa perseverez in a-mi exprima ideile si trairile (care cred ca exista din plin)... cat mai adecvat estetic! | |
| = Erata | Daniela Luminita Teleoaca [13.Jan.16 15:36] |
| erata: necumiNte | |
| = balerinii timpului | elena katamira [14.Jan.16 13:10] |
| imaginatia noastra face puntea, ii vedem frumosi, stranii, urati sau nu-i vedem deloc dupa cum tanjete sufletul nostru, dupa cum vibreaza imaginatia noastra in zona aceasta; va citesc cu placere! | |
| = Intr-o zi toti vom invata sa fim balerini! | Daniela Luminita Teleoaca [14.Jan.16 22:32] |
| ... asa am simtit "discretia' celor care pleaca, alaturi de "consistenta impresionista"... Ma bucur mult, Elena, ca tie iti plac modestele mele randuri! PS: m-as bucura si mai mult dc ai renunta la acel "dvs."!!!! | |