| + Raluca | Irina Lazar [16.Jan.16 19:12] |
| O tristețe împovărătoare, o atmosferă densă și întunecată, frumos redată. În ultima strofă se simte o rază de speranță, ca și cum, după atâtea căderi și pași de dans în gol, e timpul unei remodelări. Mi-a plăcut. :) | |
| = Irina, | Neagu Raluca [16.Jan.16 19:53] |
| mulțumesc pentru că ai luminat poezia. întotdeauna după o cădere foarte puternică ori găsești drumul spre rai ori îți putrezesc oasele în prăpastie :) la mine a funcționat prima perspectivă. de data asta. | |
| = Da | Irina Lazar [16.Jan.16 20:00] |
| Mă bucur tare mult. Tocmai din cauza asta am rezonat cu poezia ta. Mi-a adus aminte de propriile căderi :) | |
| + este prea multă | Ottilia Ardeleanu [16.Jan.16 21:34] |
| tristețe în poemul tău, dar bine regizată! mi-a plăut mult acest vers: "tristă ca o grădină zoologică" pentru că este foarte adevărat! de aceea nu mă pot abține să nu contribui cu o stea, în fond, semn de admirație! | |
| = Ottilia, | Neagu Raluca [16.Jan.16 22:44] |
| îți mulțumesc și îți ofer doar o îmbrățișare virtuală, de dragul poeziei! :) | |
| = "trista ca un neon" | elena katamira [18.Jan.16 12:24] |
| da, mi-a placut mult asta! mereu mi-am zis ca neoanele sunt deprimante | |
| = Elena, | Neagu Raluca [18.Jan.16 19:47] |
| pe mine mă întristează cel mai mult neoanele. mă bucur că ai empatizat! :) | |