| = Sacralitate, umor, detasare etc. | Daniela Luminita Teleoaca [09.May.16 18:38] |
| .... din lumina ai... iesiT (cred ca nu este doar o supozitie, asa cum lasa de inteles continuarea poemului)... Atmosfera biblica (m-am simtit "ca la mine acasa"!!, multumesc!!), umor rafinat cat incape, putina grandomanie masculina (nu strica.. mereu!! mai ales la semnele de foc, cf si subsemnata) Cineva ar putea spune: "prea dulceag" (la figurat, dar si la... propriu!!), am in vedere: "Genunchiul tău s-a prelins întâi înăuntru, precum mierea și laptele pe râul Iordan". Nu si eu, incantata de o mica evocare a .. Cantarii cantarilor!! Imi place aceasta simultaneizare care nu mai pare deloc.. anacronica, ci doar inspirata (in beneficiul estetic al poemului!!!) ps: nu pot sa nu remarc "constanta", mai degraba fidelitatea desavarsita in ale gustului (portocalele etc.) ps2: aproape sant "invidioasa" (nu zic.. un alt sinonim!) pe doamna care ocupa o pozitie asa de..indrazneata!! Frumos!! dar "asta" mi-a placut cel mai mult: "Eu, de fapt, nu am ales niciodată și de aceea văd sfinți și femei, acolo unde nu sunt decât o mulțime de lucruri" | |
| = despre profetii si alte nimicuri | dorin cozan [09.May.16 23:32] |
| Ca dinozaur, Daniela, multumesc pentru aceasta risipa de laude. Dar trebuie sa stii ca un poem, atunci cand e adevarat intru-totul, el nu spune ceea ce a fost (desi materia sa este adeseori trecutul), nici ceea ce este (pentru ca prezentul e prea aproape pentru poet), ci spune ceea ce va fi. Caracterul profetic al textului poetic, in sensul cel mai biblic cu putinta, nu e de neglijat in cazul poemului-adevăr. El nu e decat o raza foarte precisa, ce strabate ca un cutit, luminisul Ființei. | |
| = Infinitul se ia cu asalt, dar si cu discernamant... | Daniela Luminita Teleoaca [10.May.16 12:35] |
| ... interesant fenomenul "resuscitarii dinozaurilor"..., iar "risipa de laude" se adeveri a fi pura.. impartasire..., nimic mai mult...Invat de la tine, de la multi altii, imi pot da seama ca infinitul se ia cu... asalt, dar si cu multa rabdare, (totusi, in timp, mai exact!!). Totusi (iar... totusi...), tu ai spus: "din lumina ai IESI tu", mai apoi "si ti-AI facut loc...", deci o asociere "profetie (sa te copiez terminologic-conceptual!)- realitate". Intr-adevar insa, "(inca)neintamplatul", "eventualul", "virtualul" este un fel de temelie a actului estetic, in speta a celui poetic, un fel de mesianism... sui-generis, dincolo de determinarea strict teologica / biblica etc. Invat, invat... | |
| = . | dorin cozan [10.May.16 20:01] |
| Am glumit si eu un pic in comul initial, Daniela. E greu in zilele noastre sa nu fii un erou. | |
| = Dorin | Alexandra Negru [11.May.16 12:36] |
| Interesant textul, ludic și cumva naiv romantic, și chiar de nu prea îmi plac mie chestiile biblice, ce am citit printre ele mi-a plăcut. But, totuși, de ce mama orbilor și nu tatăl lor? :D | |
| + . | emilian valeriu pal [12.May.16 09:32] |
| Un text consistent, o simbioza jucausa intre sacru si laic. E un discurs, din punctul meu de vedere, bine bine strunit, care nu-si propune nici reinterpretarea vreunui miracol, nici darimarea divintatii. | |
| = .. | dorin cozan [13.May.16 09:12] |
| Alexandra, cand zeul coboara printre muritorii de rand, cum fac eu acum, vorbele lui pot fi interpretate (spre fericirea tururor). Emilian, incantat de prezenta ta aici. Plus ca ai inteles, cum se spune, ce vrea sa zica autorul. Multumesc frumos si pentru stea! | |
| + nicio dulcegărie, | Ottilia Ardeleanu [15.May.16 14:41] |
| și totuși, dulce zi de naștere! remarc planul de referință între obișnuit și divin, acea stare de bine indusă de persoana de lângă tine și descrisă foarte firesc de poetic aici: Din lumină ai ieși tu, în vârful picioarelor, pentru a-mi așeza, lângă ziarul de dimineață și bibliile mele, coșul cu portocale. o regie caldă, plăcută! nu mă pot abține să nu lansez o steluță de apreciere! | |
| = +a | dorin cozan [15.May.16 18:00] |
| Oh, Ottili, si eu ma mir adeseori de ceea ce-mi iese. de parca as fi un scrib in fata unei constiinte universale care ma priveste cu insistenta. fara sa stiu de ce. Cum ma miram adineauri la poemul tau cel frumos. Multumesc! | |