| = text | nicolae tomescu [19.Oct.16 13:57] |
| ce m-a emoționat. M-a dus cu gândul la Leu, cățelul bunicului, care mergea trist în fruntea convoiului funerar însoțindu-l spre cimitirul satului, la un alt câine care însoțea pe un bărbat cu baston alb și un acordeon în spate, la o cățelușe flămândă care a fugit când i-am aruncat o bucată de pâine și care, apoi, dându-și seama că n-o paște niciun pericol, văzându-mă cu un braț de lemne prin curte m-a urmat purtând și ea unul în gură. Mi-a mai amintit și de Câinele soldatului, de Chemarea Străbunilor precum și de Colț alb Dar textul de mai sus este ceva mai deosebit. Pune semnul egalității între cei doi prieteni, om și animal. | |
| = Am citit rândurile Dumneavoastră... | Ileana Popescu Bâldea [20.Oct.16 00:08] |
| ... apoi am recitit textul. Cumva, el este scris în suflet și sufletul meu este lipit de această pagină! Mulțumesc frumos! | |
| = Toamna, | Maria Gheorghe [20.Oct.16 01:29] |
| sunt zile care seamna leit cu aceasta istorioara tandra, de bucurie si tristete, una mangaind-o pe cealalta, privindu-se in ochi si ajungand in sufletul cel fara de cuvinte... "Noapte buna, Linu!" Maria | |
| = Maria, sunt zile care seamănă cu noi... | Ileana Popescu Bâldea [20.Oct.16 16:40] |
| ... ca și cum s-ar fi născut după tristețea noastră. iar altele ne determină starea. dar, indiferent când sau cum vin, ele țes în jur o pânză de păianjen din care, uneori, vrem să ieșim și orice efort devine utopic iar, alteori, dorim să rămânem - dar cineva din afara noastră rupe pânza. un punct în care stăm sau plecăm… două stări independente de noi. care ne relevă neputința. și în acele momente devenim triști, slabi, simpli până la puritate și lăsăm cuvintele să se scrie singure… Mulțumesc mult! | |