| = Explică termenul te rog | Cristina Rusu [13.Nov.16 15:13] |
| Nicolae te rog frumos să ne explici și nouă ce semnifică termenul de "kioko", cine este cel care l-a inventat si ce autori japonezi au scris poeme în acest stil. Mulțumesc. | |
| = După | nicolae tomescu [13.Nov.16 16:40] |
| știința mea kioka este un poem de sorginte niponă, mai precis o tanka ce are o tentă veselă, precum cele mai multe senryu-uri. Da, acum observ că am tastat greșit kioko în loc de kioka Dar nu văd rostul acestor întrebări | |
| = Corectează | Cristina Rusu [13.Nov.16 18:07] |
| Cum nu vezi rostul întrebării? Termenul "kioko" nu există. Nu știam unde ai descoperit așa ceva în poezia japoneză. De aceea te-am întrebat. Cît despre kyōka așa se scrie corect. Deci, corectează. Ca să poți excela într-un anumit stil de poezie te sfătuiesc să citești cît mai multe poeme ca să îți faci o idee despre ce scrii. Muncește cu multă seriozitate și cu răbdare, doar așa poți stăpîni un stil pe care vrei să îl abordezi. Chiar nu trebuie să te superi. Trebuie să îți asumi ce scrii. Dacă tu nu ai scris termenul acestui stil corect, realizezi că trebuie să te apleci cu un studiu mai aprofundat pe acest segment. Ca să știi, kyōka a apărut în secolul XVII, atunci au devenit populare. În 1783, Ōta Nampo (1749-1823, pseudonimul lui Ōta Tan), a fost considerat unul dintre cei mai buni poeți de kyōka (semnînd și cu numele Yomo no Akara). El a colaborat la publicarea unei antologii de kyōka numită Manzai kyōka shū („kyōka alese din 10000 de ani”), care în 1783 a avut mare succes. De atunci s-au format multe grupuri de kyōka numite chiar ren (cercuri) sau gawa (grupuri). Sînt articole în Revista Poezia și în alte reviste din țară, despre kyōka și nu numai. | |
| = Doar am precizat | nicolae tomescu [13.Nov.16 18:43] |
| în com. anterior că am făcut o greșeală de tastare. Precizările despre Kioka sunt bine venite dar nu despre ele era vorba în textul de mai sus ci de 7 versuri în care arătam că azi nu mei este ca pe vremea lui Coșbuc când a scris celebra poezie. Ceata veselă de copii acum este înlocuită de un grup de babe. Este o realitate a satului românesc despre care se pot spune multe, dar nu este cazul acum și aici. M-ar fi interesat dacă cele 7 versuri se apropie cât de cât, sau deloc, de ăst gen de poezie. Sigur, o să mai citesc texte, consacrate, de factura asta, când am timp, ca să mă lămuresc singur Oricum, mulțumesc pentru prezența pe pagină | |
| = Japonia | Viorel Darie [14.Nov.16 08:44] |
Fiecare cu "japonia" lui. Noi o avem pe a noastră. Zăpada se așterne în liniște peste ulițe în așteptarea copiilor. Dar copiii acestui sat unde sunt ? Unde e veselia de altădată de pe derdelușurile de săniuș ? Agale, spre amiază, doar vreo doi trei bătrâni ies timidin casa sa dea cu maturoare zapada de-o parte de pe carare spre case. Poate, totusi, ca o minune, apare si un ingeras de copil pe ulita. | |
| = Re: Japonia | nicolae tomescu [14.Nov.16 12:09] |
| Sigur, suntem foarte diferiți de japonezi. Dar mie îmi place concizia din poemele lor. Încerc să și compun în acea manieră, ca un respiro, în timpul tastării sutelor de pagini de proză. Ei (japonezii) nu admit greșeli de niciun fel (nici măcar de tastare) Asta și din cauza religiilor la care au aderat de-a lungul istoriei. Noi suntem îndemnați, de a noastră, să iertăm greșiților noștri. Ceea ce în istoria lor, de multe milenii, la un moment dat erau virtuți ( harachiri - seppuku, Kamikadze) la noi erau considerate păcate capitale. Azi situația s-a mai schimbat, tot mai mulți trecând la creștinism (de diferite rituri) În micro poemul de mai sus, construit după model nipon, am vrut să arăt niște realități de la noi. Am reușit, sau nu, n-am de unde ști. Am aflat însă, ceea ce am băgat și eu de seamă, că din grabă(bat-o vina!) am tastat greșit un semn. Fii mai atent că chiar și în scurtul com, de deasupra, ai cam apăsat cu gândul aiurea vreo câteva taste. | |