| + viața merge înainte | Ana Urma [27.Nov.16 14:57] |
| M-a atras titlul și am citit fără să respir o poveste despre cum "viața merge înainte".Am citit și poeme semnate Ioana Negoescu dar acest text m-a captivat total de la prima frază, prin claritatea, acuratețea poveștii; auzi "cum am ucis un cireș"!!!, un text credibil. Felicitări! | |
| + pacienții vor să vadă cerul...................... | Costin Tanasescu Stefanesti [27.Nov.16 17:18] |
| Înainte de toate am identificat poezia(atitudinea lirică) într-o proză care este construită pe coama unui eveniment atât de tensionat. Dramatism excelent dozat, o luptă a unor trăiri interioare exprimată fără bolboroseală te face să îți dai seama de-abia spre final că citind nu respiri normal. Cel mai mult îmi place cum se leagă cele două povești și anume //Visez că alerg. În toate visele alerg. Uneori pot chiar să zbor puțin, dar lumea mă trage în jos. Le spun că pot să zbor, dar ei îmi spun că pur și simplu nu se cade.//. Există de altfel un pasaj aproape identic și pentru M. Probabil în liantul acesta se află cheia textului... Probabil zborul acesta neîmpărtășit de //lume// care pentru unul poate fi la figurat, iar pentru altul la propriu, îi separă pe cei doi de restul... Mi-a făcut plăcere să citesc o bucată de proză cu cireș într-o duminică liniștită. | |
| + proza motivationala | Marinescu Victor [28.Nov.16 09:41] |
| trebuie sa arzi pentru a simti viata; trebuie sa mori pentru a aprecia tot ce ai fost; trebuie sa transformi realitatea in ceva care iti ofera chiar si o singura sansa de a iubi; trebuie sa simti dincolo de cuvinte si cand o vei face, vei realiza ca nu e drum usor si atunci frica celor care nu vor intelege cum, te va crea. citind textul asta, iti dai seama ca nu ai nevoie de un inger pentru a deveni unul. ai nevoie doar de privirea ta, indiferent cat de schilodit iti e sufletul si trupul. textul asta imi spune ca tu esti deja dincolo si incerci sa arati unde, dar cuvintele sunt atat de putine si seci, incat asta e o lupta pentru tine. | |
| = i. | ioana negoescu [30.Nov.16 08:37] |
| Dragii mei, mă bucur foarte mult că ați avut răbdarea să parcurgeți acest text al meu, una dintre puținele încercări în proză. Mă simt mai confortabil în poezie, dar am un curaj nebun și m-am apucat să scriu un volum de proză care se va numi ”Ciocolata cu rom”. Vom vedea ce iese. Deocamdată vă mulțumesc din suflet pentru citire și aprecieri. | |
| = negrule cireșule | Mona Furca [11.Jan.17 21:40] |
| unul din miracolele care se întâmplă de câte ori mă prinde noaptea furând timp și vise pe agonia.ro... m-a prins textul in pânza lui, sper să mai vină și să crească, de acum tot o să aștept, așa că rog mai scrie, continuă. proza poetică, cadența, promisiunea unui subiect ultra-dramatic tratat cu liricism și fără cea mai mică urmă de kitsch, mă va aduce înapoi de câte ori va mai crește o pagină. apoi m-am dus la poezii și am descoperit și restul comorii. voi tot veni la întâlniri de 12 noaptea. mulțumesc | |