| + umbra mea aleargă... | enea gela [20.Jan.17 09:21] |
| Un început în forță, cu metafore surprinzătoare. ”Noaptea are un cui ascuțit la ambele capete/ și-mi încearcă lumina cu el”. Excelent, pentru acest manifest literar! Stea! | |
| = Cititorii | Alexandru Mărchidan [20.Jan.17 13:04] |
| de mare calibru fac întotdeauna cinste autorilor cărora le jertfesc timpul lor. Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecieri! Gânduri frumoase, Alexandru | |
| + frumos | Ottilia Ardeleanu [20.Jan.17 15:32] |
| descrise stările. stările locului. unul (care pare) de divinizat! poemul este pozitiv întru totul, un poem care crește, așa cum viața între tâmple... și nu știu de ce am senzația recitindu-l că sfidează umbrele morții, se joacă de-a aici și acolo. deși relativ scurt, mi se pare un text plin, rotund, proaspăt! felicitări! | |
| = Imaginatia absurda si ilogica haituieste somnul | razvan rachieriu [21.Jan.17 10:22] |
| Imaginația absurdă și ilogică ce se mișcă prin subconștient atunci când omul doarme, ''hăituiește somnul'', și ochii minții nu mai pot suporta visele încărcate cu anomalii, iar ziua ''râsul'' insidios pătează ''toate culorile'' realității, și ai descoperit un ''loc'' în care ''viața ta e netedă'', fără colțuri și asperități ce înțeapă ființa. | |
| = Vă mulțumesc | Alexandru Mărchidan [23.Jan.17 20:04] |
| foarte mult pentru atenția acordată acestui text, Ottilia Ardeleanu și Răzvan Rachieru! Locul descris este și unul al luptei și în care totuși se întrevede un dincolo de viață, prin imaginea umbrei care aleargă mai iute ca mine. Cele bune vă doresc! | |